… Ultima premieră la „Metropolis”, una estivală. Pentru că, spre lauda lui, teatrul condus de George Ivaşcu are şi o stagiune de vară, la sediu şi prin parcuri. Ultima ofertă, o piesă intitulată „A fi sau ce va fi…”. To be or not to be, nu-i aşa?! Şi totuşi, nu-i Shakespeare. Autorul se numeşte Lyle Victor Albert. Parcă am auzit de el… Când am primit şi simpla foaie albă cu distribuţia, am început să fac săpături în memorie. Clyde, Nippletitus, Mrs. Kowalski, Joey… M-am mai întâlnit cu aceste personaje! Unde, când?... După primul minut din spectacolul de la „Metropolis”, în regia lui Alexandru Jitea, mi-am amintit imediat „unde, când şi cum”. La „Green Hours”, acum vreo trei ani, când piesa canadianului Lyle Victor Albert (din Alberta!) s-a jucat cu titlul ei original „Tăiat”, în montarea aceluiaşi regizor! O comedie nostimă, care începe interesant, într-un fel de azil al personajelor care n-au existat niciodată pe scenă, pentru că autorii le-au… tăiat din scriiturile lor. O călătorie parodică prin istorie, cu miza axată pe platitudinea pieselor contemporane.

… Clyde (foarte bine interpretat de Vlad Corbeanu) n-a fost agreat de Shakespeare, care l-a preferat pe fratele lui, Hamlet!... Nippletitus (jucată cu aplomb de Roxana Ivanciu) , „grecoiaca cu voinţa sacră a zeilor”, sora lui Oedip, n-a fost aleasă de Sofocle, care a mizat pe incestul dintre Iocasta şi fiul ei Oedip… Mrs. Kowalski (întruchipată dinamic, uneori forţat, de Alexandra Timofte) este şi ea o nemulţumită, chiar l-ar linşa pe Tennessee Williams care n-a introdus-o în cunoscuta piesă „Un tramvai numit dorinţă”, unde nu-i decât fratele ei, brutarul Stanley… Mai este şi valetul Fiddledich (Mihailo Milenkoski, pe rol), venit din piesele lui Oscar Wilde. Ei se ceartă imaginativ cu dramaturgii, „nişte puţoi cu pix în mână”, care nu i-au făcut nemuritori, ba Clyde şi Kowalski scandează la un moment dat „Moarte tuturor autorilor”! Demers logic în momentul când apare personajul Joey (jucat, ca şi în spectacolul de la „Green Hours”, de Ionuţ Ionescu), dintr-o aşa-zisă piesă contemporană („Băăăi”), un tip rupt, parcă, din „BUG Mafia”, după limbaj şi gesturi. Până la urmă, autorul lui „Băăăi” îl omoară pe Joey, distrugând textul, pe care îl consideră modest, fără mesaj. Mesajul parodiei este, în schimb, direct la dramaturgia prezentului.

… Joey este un rol „gras” pentru orice actor de comedie, iar Ionuţ Ionescu demarează spectaculos. Scena când îl învaţă pe shakesperianul Clyde gesturile şi muzica din societatea „la zi”, cu schimbarea hainelor şi a personalităţilor, are un haz nebun, ce dinamizează publicul. Numai că atât regizorul, cât şi talentatul interpret al lui Joey au uitat un titlu care nu s-a tăiat din Shakespeare: „Măsură pentru măsură”! Uneori, comicul n-a mai avut măsură, lunecând spre vulgar şi şuşă, cu unele gaguri autohtone ieftine. Ceea ce încă se mai poate corecta (sau agrava?!)…