… Cultura română, în general, şi teatrul, în special, traversează vremuri cumplite, cum n-au mai fost în istorie. Nu ajungea că fondurile pentru cultură s-au tot micşorat în ultimii ani, că, mai nou, printr-o ordonanţă caraghioasă, o ruşine a istoriei, artiştii se văd asimilaţi cu funcţionarii publici şi trebuie reduşi iarăşi! La salariile de toată jena din cultură, după noile biruri pe creaţii, Palatul Victoria mai cere şi reducerea cu 32% a personalului instituţiilor culturale, teatrele urmând să asigure „cota” cea mare. De parcă 32.000 de oameni de cultură la o populaţie de 22 de milioane de români rămaşi pe-acasă n-ar fi şi aşa prea puţini (dacă facem comparaţii cu ţările civilizate!)…

… Penibila Ordonanţă 63/2010 a exceptat de la disponibilizări (pe bună dreptate!) Învăţământul şi Sănătatea, uitând (sau neştiind!) că mereu Cultura a ajutat învăţământul, iar Artele Frumoase înseamnă o educaţie permanentă a tuturor generaţiilor. Sub protestul unor veritabili titani ai scenei noastre şi izbindu-se de un remarcabil ministru al Culturii (Kelemen Hunor), Guvernul a schimbat rapid macazul, încercând să caute subterfugii. Chipurile, s-a interpretat (nu s-a formulat?!) greşit articolul 3 al respectivei ordonanţe, pierdută în ridicol, aşa că teatrele (37, deocamdată!) care nu au fost înfiinţate de primării şi consilii judeţene scapă de disponibilizări. Şi uite aşa ne-a reamintit Guvernul de azi că Teatrul Odeon a fost înfiinţat, sub numele de „Giuleşti”, cu peste o jumătate de secol în urmă, de Ministerul CFR, că Teatrul Nottara îşi găseşte în certificatul de naştere Ministerul Apărării Naţionale care şi-a ctitorit un Teatru al Armatei, că Teatrul „Valah” (transferat la Giurgiu, în 1981, sub semnătura de tristă amintire a Suzanei Gâdea, „ministreasa culturii” pe atunci!) înseamnă, practic, continuarea activităţii Teatrului „Ion Vasilescu” (ce a preluat numele Teatrului Regional „Barbu Delavrancea”), creat prin decret, în 1961, de Gheorghe Apostol şi subordonat Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste sau că remarcabilul Teatru „Toma Caragiu” din Ploieşti, cu atâtea premii notabile în ultimii ani, şi-a găsit, după istovitoare căutări, actul de naştere din 1949... Şi exemplele pot continua. Volens-nolens, constatăm că huliţii miniştri şi superiori de partid de ieri au născut atâtea lăcaşe de cultură în toată ţara, iar astăzi, când am intrat în Europa, Guvernul democrat ţinteşte să închidă teatre, să arunce cohorte de actori pe drumuri!

... Până la 16 august continuă agitaţia dementă declanşată de o ordonanţă iresponsabilă. Vreau să cred că „lista celor 37 de teatre” scăpate de la înec va dispărea, căci este normal să nu fie afectat niciun lăcaş al Thaliei. Dacă premierul Boc a fost sincer când a declarat, în ceasul al 12-lea (sau al 13-lea!), că şi cultura este un element foarte important, atunci trebuie să ne aşteptăm nu la disponibilizări, ci la suplimentări de fonduri pentru o valoroasă, miraculoasă cultură marginalizată.