...În briza Dunării, mai mult sau mai puţin albastre, la Giurgiu, Teatrul Valah a lansat de curând un inedit şi interesant concurs, „Dramaturgie în doi”. O idee aparte prin care teatrul de la Dunăre a magnetizat, rapid, privirile dramaturgilor autohtoni, ba şi ale unor români de peste hotare, chiar dacă piesele nereprezentate în vreun mod se primesc până la 15 octombrie. Un asemenea concurs, deschis textelor inedite, cu numai două personaje, pare, la o primă vedere, o adaptare din mers la condiţiile de criză profundă în care se zbat (şi) teatrele din România. Adevărul este că, paradoxal, astfel de piese se scriu mai greu, dar, cu siguranţă, mai ales astăzi, pot ajunge mai uşor pe scenă, fiind vorba de mai puţine cheltuieli. Iar visul oricărui dramaturg îl reprezintă, indiscutabil, mirajul scenei...
...La o analiză mai profundă însă descoperim că asemenea piese, cu numai două personaje, care au depăşit condiţia monologului sau a „one man show”-ului, au prilejuit şi spectacole memorabile. Este suficient să amintesc „Doi pe un balansoar”, de William Gibson, jucată minunat de regretata Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc la Teatrul Mic. Sau rolul de excepţie al Valeriei Seciu, pe scena Teatrului Mic, în excelenta piesă românească cu două roluri „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu... Memorabile rămân şi rolurile zămislite de Carmen Stănescu şi Mişu Fotino în „Comedie de modă veche”, de Alexei Arbuzov, jucată decenii bune la Naţionalul bucureştean, şi „Doi pe o bancă”, de Alexandr Ghelman, în ultima stagiune la Teatrul Nottara, cu încântătorii Catrinel Dumitrescu şi Emil Hossu. Semn că nu contează numărul personajelor, ci valoarea scriiturii şi a interpretării.
...Fără să le treacă prin minte că, la un moment dat, va apărea şi un asemenea concurs, unii dramaturgi români au scris în ultima vreme texte cu două personaje, care îşi aşteaptă rândul cu succes. Bunăoară, renumita actriţă şi scriitoare Olga Delia Mateescu a oferit o interesantă „Şampanie în lanul de grâu”, prolificul Doru Moţoc - încântătorul „Zborul - ce fericire”, iar Ştefan Caraman - un modern „Talk Show”.
...Privit în acest context, concursul lansat de Teatrul Valah din Giurgiu are mari şanse să reprezinte un succes în dramaturgia autohtonă marginalizată destul (şi nedrept). Iar dincolo de cele trei premii, pe care le va stabili un juriu, inedit şi el (cu toţi factorii importanţi ai unui spectacol: actor, regizor, dramaturg şi critic de teatru), marea atracţie la „Dramaturgie în doi” o reprezintă faptul că piesa care va fi desemnată „numărul 1” va fi montată în regim de urgenţă pe scena Teatrului din Giurgiu. Aşa ceva va însemna, realmente, o premieră naţională, pentru că, în România, textele autohtone premiate nu prea se pun în scenă. Ce alt exemplu mai tragicomic decât piesa regretatului Iosif Naghiu, care a primit Premiul UNITER în 1994, dar aşteaptă să vadă luminile rampei la finele lui... 2010!?!