Main menu

header

mircea_m_ionescu... Un concurs inedit, lansat (în august) şi finalizat (week-end-ul trecut) la Giurgiu, în cadrul „Festivalului Internaţional al Teatrelor din Oraşe Dunărene” - „Dramaturgie în doi”. Din 16 oraşe şi un sat din România, din Elveţia, Franţa şi Germania au fost trimise la concurs, pentru jurizare, 37 de texte, semn că românul încă scrie mult, şi nu doar poezie. Chiar şi piese în două personaje, care se scriu mai greu, dar care, mai ales în criză economică, se pot pune în scenă mai uşor. Un concurs plin de frumoase surprize, de la câştigător, un debutant în dramaturgie (Ion Bogdan Martin, cu „Tranka-Fleanka”), până la treapta de bronz a podiumului, cu... trei laureaţi: doi consacraţi (Doru Moţoc, cu „A 3-a bilă”; Ana-Maria Bamberger, din Hamburg, cu „Karstandt Blues”) şi un alt debutant, marea surpriză a concursului, Mirel Buzdugan. Autorul textului „Visul mereu tânăr” are 18 ani împliniţi. S-a născut la 8 km de locul natal (Moineşti) al lui Tristan Tzara, la Comăneşti, unde este elev în ultimul an de liceu. Are sensibilitate şi sinceritate, citeşte mult şi visează cu ochii deschişi. Pe scena din „Cafeneaua Artiştilor” de la teatrul giurgiuvean, inaugurată, în ajun, cu legenda Mircea Albulescu, adolescentul de lângă minele Comăneştilor şi sondele Moineştilor mărturisea că vrea să urmeze facultatea de teatru. Până atunci, negreşit, va scrie alte texte, visând ca piesa premiată să vadă lumina scenei, aşa cum se va întâmpla cu „Tranka-Fleanka” (care va avea premiera, la Giurgiu, la 16 decembrie) şi cu „Eu sunt din România” (de Carmen Dominte, fericita şi merituoasa câştigătoare a Premiului II).

... Concursul „Dramaturgie în doi”, de la Giurgiu, confirmă, chiar la ediţia de debut, două teme de meditaţie. În primul rând, dramaturgia, despre care se spune că este un gen mai greu de scris, se află, în ultimii ani, într-o îmbucurătoare efervescenţă în rândul elevilor. Este o stare de spirit care trebuie întreţinută de la nivelul şcolii, aşa cum, din fericire, se întâmplă prin unele oraşe. Iar atenţia sporită acordată creaţiilor adolescenţilor de către Teatrul de Comedie trebuie urmată de cât mai multe lăcaşe de cultură din întreaga ţară. Premiul lui Mirel Buzdugan, liceanul din Comăneşti, obţinut într-o companie matură, cu unii dramaturgi consacraţi, mai demonstrează o dată, impecabil, că valoarea nu ţine cont de numărul anilor. Avem adolescenţi talentaţi, pasionaţi de teatru (scris şi jucat), rămâne să fie cultivaţi cu atenţie...

... Concursul „Dramaturgie în doi” mai ridică un subiect grav: la Teatrul Valah din Giurgiu, piesa câştigătoare şi-a început repetiţiile cu... trei zile înainte ca laureatul să fie prezentat public!... În contrast cu multe alte teatre ce au ţinut, în ultimele două decenii, concursuri peste concursuri de dramaturgie, au cheltuit bani, au dat premii, însă laureaţii nu şi-au văzut nici până astăzi piesele câştigătoare montate! Au rămas doar cu premiile platonice numite UNITER, festCo şi aşa mai departe.