... A intrat în istorie şi a 19-a ediţie a Galei UNITER. Ne pregătim de jubileul din primăvara viitoare. Până atunci, lumea teatrului românesc vorbeşte despre ce-a fost. Unii strigând, alţii în şoaptă, destui cu ofuri, vechi sau noi. N-am să caut superlative (şi) pentru această a 19-a Gală, însă nici nu voi putea fi de acord cu un critic dramatic şi profesoară (?), în stare să considere sărbătoarea Uniunii Teatrale din România drept „un soi de ghetou de refugiaţi, care nici nu mai cred în propria supravieţuire”!?! Ce mai căutaţi la teatru, doamnă, dacă vă simţiţi într-un ghetou?! Credeam că teatrul înseamnă o mare şansă, un privilegiu, ca un minunat refugiu dintr-o lume tot mai urâtă şi bolnavă moral.

… Sigur, nici Gala aceasta n-a dus lipsă de umbre şi de critici (unele îndreptăţite). Pentru cine nu este la curent cu viaţa teatrală din România, „bilanţul UNITER” derutează fundamental. Privind Premiile importante n-ar exista decât trei oraşe (Cluj, Sibiu, Bucureşti) unde se face teatru de performanţă, ceea ce este fals. Apoi, Premiile (tot cele notabile!) din acest an au vorbit mai mult ca niciodată limbi străine: nu mai puţin de patru au revenit Teatrului Maghiar de Stat din Cluj (Cel mai bun spectacol - „Strigăte şi şoapte”, dramatizare de Andrei Şerban după un scenariu al lui Ingmar Bergman; Cea mai bună regie - Andrei Şerban, pentru producţia amintită; Cel mai bun rol masculin - Zsolt Bogdan, care a jucat, of course, în „Strigăte şi şoapte”, şi Cel mai bun actor în rol secundar - Gabor Viola, pentru rolul din „Leonce şi Lena”). Un al cincilea premiu, Teatrului German de Stat din Timişoara, pentru scenografia lui Dragoş Buhagiar la piesa „Shaking Shakespeare”. Aşa se face că singurul Premiul mare (Cea mai bună actriţă în rol principal) revenit unui teatru de limbă română a mers la Sibiu, remarcabilei Ofelia Popii, pentru evantaiul de roluri din „Felii” - unicul text al unui dramaturg român (Lia Bugnar) aflat printre nominalizările la Gala UNITER (ceea ce este un… succes)! Şi a mai existat şi Naţionalul bucureştean la… Dineul cu premii, dar de mai mică amploare, pentru rol secundar (nu second-hand, ironia cuiva!) feminin (Ana Ciontea - în „Avalanşa”) şi pentru debut (Cornel Mihai Mericoffer - rolul din „Livada de vişini”). Văzând lista laureaţilor, logic să te întrebi: cum să mai joace Horaţiu Mălăele şi Constantin Cojocaru dacă nu au primit lauri pentru rolurile absolut de excepţie din „Dineu cu proşti” şi, respectiv, „Avalanşa”?! Au tras, oare, obloanele celelalte teatre din Capitală, Iaşi, Craiova, Ploieşti, Braşov etc.?! Unde sunt trupele particulare? Cu gândul la necesara schimbare la faţă a Galei UNITER, cred că se impune să se schimbe juriile (care, an de an, rotesc aceleaşi şi aceleaşi personaje), să fie prezentate publicului (din Bucureşti şi marile oraşe ale ţării) spectacolele nominalizate, luându-se în calcul şi votul spectatorilor, cum e vital şi un Premiu pentru spectacol cu o piesă autohtonă. De vrem să ieşim măcar din criza morală!