... Incredibil, dar adevărat! Pentru al doilea an consecutiv, Uniunea Scriitorilor din România (USR) nu a acordat Premiul pentru dramaturgie!?! Dincolo de acest jenant „record” mondial (pentru unii echivalent cu o băşcălie tipic dâmboviţeană!), se nasc interogaţii grave şi perspective sumbre. Sigur, prima întrebare care se pune este dacă avem dramaturgie autohtonă contemporană. Mă încumet să zic da, după ce am citit câteva sute de piese în ultimul an. Fireşte, nu apare în fiecare deceniu un Naum, un Mazilu, un Sorescu, un Solomon, un D.R.P., un Radu Dumitru, un Viorel Cacoveanu, un Caraman, un Udrea, un Gârbea, un Macrinici şi alţii, tot aşa cum Premiile pentru poezie sau proză oferite de USR în ultimii ani sunt departe de Nichita Stănescu sau de Marin Preda. Raţiunea suficientă a acestor Premii nu o reprezintă însă comparaţia, ci emulaţia într-o literatură sănătoasă, bogată. Un prim semn că avem dramaturgi îl reprezintă evantaiul anual al concursurilor de piese autohtone (UNITER, Timişoara, Râmnicu Vâlcea, festCo, Giurgiu, Galaţi şi altele). Apar şi volume de teatru, bune sau mai puţin reuşite. Ba, USR finanţează şi un Club al dramaturgilor, unde se citesc anual zece texte. Şi atunci, de ce tocmai USR nu-i susţine (dimpotrivă!) pe autorii autohtoni de piese?! De ce se înscrie, alături de directori de teatru şi regizori, în clanul groparilor dramaturgiei autohtone? ... Posibil ca actualii diriguitori ai USR să folosească sintagma întâlnită printre gazetari amatori: „scriitor şi dramaturg”... Posibil ca secţia de dramaturgie de la ASB să nu se zbată suficient pentru nedreptăţile suportate sau să nu fie băgată în seamă şi aşa mai departe... Cert este că nicăieri în lume nu există o literatură naţională fără dramaturgie! Să existe USR nicăieri?!
... Personal, explic această anomalie prin necunoaşterea fondului autohton de piese, de cărţi de teatru. Mai pe româneşte, juriile chemate să ierarhizeze genurile literare nu prea citesc dramaturgie, neavând treabă cu domeniul respectiv, care se mai lecturează şi greu. Altfel, cum să ne explicăm că un juriu din care au făcut parte şi dramaturgi a nominalizat trei volume de teatru pentru ultima Gală a Premiilor USR, iar celălalt juriu (fără vreun un om al Thaliei!) a decis să nu fie onorată şi cartea de teatru?! Altfel, cum să nu te îndoieşti de competenţa în materie de dramaturgie a juriului II, din moment ce în două dintre cărţile nominalizate existau şi piese care au câştigat Premiul UNITER şi de Comedie naţională, în urma ierarhizărilor unor nume grele în lumea teatrului nostru (cronicari, dramaturgi, regizori şi alţii)?
... Ca o asemenea aberaţie, în măsură să îngroape sistematic dramaturgia română contemporană, să nu devină normă iresponsabilă, se impune să preia matur problema Ministerul Culturii, ba chiar şi UNITER. Aşa ar scăpa USR şi distinsul său preşedinte, criticul literar Nicolae Manolescu, de dramaturgii care scriu, scriu, şi nu o fac rău, chiar dacă li se refuză condiţii echitabile între scriitori.