… Chiar dacă fiica sa, Marie-France, se încăpăţânează să-l interzică publicului român, acum doi ani blocând chiar „Centenarul Eugen Ionescu”, chiar dacă în urbea natală, la Slatina, aşa-zişi „operatori culturali” au minimalizat o veritabilă Sărbătoare, zămislită, acum două decenii, de Societatea Culturală Eugen Ionescu, cu acordul scris al părintelui său spiritual, la finele săptămânii trecute, în Capitală, când s-au împlinit 102 ani de la naşterea părintelui teatrului absurdului (26 noiembrie 1909), s-au ţinut „Zilele Eugen Ionescu”. Eveniment de ţinută realizat de Societatea Culturală Eugen Ionescu, sprijinită financiar de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în colaborare cu Festivalul Naţional Studenţesc de Teatru Absurd şi cu generoasa participare a Teatrului Excelsior, ultima capodoperă a Maestrului Ion Lucian, după zece ani de lupte. În bijuteria de sală ultramodernă a Teatrului Excelsior, în foaierele sale elegante, sub acordurile şansonetei franceze cu vocea lui Eugen Ionescu şi dialogurile unor intelectuali de rasă, atmosferă demnă de „Micul Paris”, cu vernisajele expoziţiilor de fotografii ale lui Sorin Radu şi desene semnate de Dan Cioca (doi dintre cei ajunşi în anturajul intim al Legendei). Într-un asemenea cadru, înnobilat şi de spectacolele celor şase trupe studenţeşti (din Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Timişoara), susţinute la „Podul” şi de colocviul la obiect (cu participarea regizorilor Cătălin Naum, Vasile Nedelcu, din Londra, şi Mihai Lungeanu - un minunat arhitect al Galei), falsa dilemă Ionescu-Ionesco s-a risipit, tronând geniul ionescian. De altfel, chiar Eugen Ionescu scria în „Viaţa românească” din 1939: „Nu sunt nici răsăritean, nici occidental. Nu sunt nici în car, nici în căruţă”... …Nu se putea, parcă, un mai nimerit epilog (în condiţiile interdicţiei reprezentării vreunei piese de Eugen Ionesco!) decât spectacolul-lectură „Exerciţii de conversaţie…”, după un scenariu cu texte ionesciene din „Exerciţii de coversaţii în limba franceză pentru studenţi americani”, „Lecţia”, „Scaunele”, „Cântăreaţa cheală” şi replici celebre din scriitura lui Eugen Ionescu. Spectacol inedit realizat cu suflet de Mihai Lungeanu, într-o seară magică, acordul final al „Zilelor Eugen Ionescu”, cu participarea unui grup de actori (Paula Sorescu-Lucian, Vasile Menzel, Annemary Ziegler, Robert Radoveanu, Mihaela Coveşeanu, Ion Bechet, Paul Ristovski) aureolat de prezenţa în scenă a Maestrului Ion Lucian, cel care, în mai 1965, la Paris, după interpretarea uluitoare a personajului Jean din „Rinocerii”, prezentat de Teatrul de Comedie din Bucureşti, l-a făcut pe autor să declare cu ochii umeziţi: „Datorită vouă am realizat şi eu dimensiunile piesei mele”!
… La Bucureşti, în week-end-ul trecut, „Zilele Eugen Ionescu” au însemnat un eveniment de universalitate a teatrului şi nu de revendicare a Legendei, într-un gest de românism deformat. Eugen Ionescu-Ionesco merge mai departe, prin istorie, şi ca român, şi ca francez…