… Nu pot înţelege cum despre spectacole de mare valoare se poate scrie şi vorbi atât de puţin, preferându-se realizări de duzină, dacă nu chiar şuşanele. Este şi (sau mai ales!) cazul musical-ului „Rebecca” de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, o producţie absolut de senzaţie, cum n-am mai văzut, parcă, în România, multe momente făcându-mă să cred că mă aflu într-o sală de pe Broadway, capitala acestui gen de spectacol. Chiar dacă, la noi, premiera a avut loc primăvara trecută (cea mondială, în 2006, la Viena), „Rebecca” (în două distribuţii!) se joacă efectiv cu casa închisă, cu zeci de scaune suplimentare pe culoarele laterale, iar fericiţii ajunşi în sală cunosc starea de fascinaţie, de miracol. Musical-ul de zile mari al lui Michael Kunze (libretist şi textier de faimă internaţională, câştigător, printre altele, al Premiului Grammy) şi Sylvester Levay (muzica şi orchestraţia) beneficiază de o excelentă simbioză artistică româno-ungară, fără de care nu s-ar fi ajuns la un asemenea succes. De la interpretarea uluitoare din punct de vedere vocal (Adina Sima - Doamna Denvers, debutanta Alexandra Crăescu - naratoarea „Eu”, viitoare doamnă de Winter, Florin Budnaru - Maxim de Winter, Vlad Robu - nebunul Ben, „piscurile” unei echipe extraordinare) la decorul fabulos creat de echipa maghiară (Balasz Horesnyi, Rita Velich - costume), în regia de clasă a lui Attila Beres, născut la Târgu-Mureş, licenţiat în matematică (la Cluj), regie (Târgu-Mureş) şi teatrologie (Bucureşti), ca, în ‘99, să se mute la Budapesta, unde a absolvit şi acolo Universitatea de Artă Teatrală şi Film, ca să explodeze în lumea musical-ului. ... Baza acestui spectacol de senzaţie o reprezintă romanul de mare succes „Rebecca”, al britanicei Daphne du Maurier, publicat în 1938, ecranizat de celebrul Alfred Hitchcock, în 1940, şi devenit musical abia acum mai puţin de şase ani, jucat însă cu casa închisă în Austria, Ungaria, Japonia, Finlanda, România, ajuns cu ecou şi la porţile Broadway. Povestea este una de dragoste, cu tramă profundă. Pe terasa unui restaurant din Monte Carlo, subreta unei gălăgioase americance Van Hopper (admirabil interpretată, cu nerv şi farmec de Anca Ţurcaşiu) întâlneşte chipeşul bogătaş Maxim de Winter, de care se îndrăgosteşte şi cu care se căsătoreşte rapid. Ajunsă la conacul Manderlay, tânăra doamnă de Winter are de luptat cu amintirea grea a fostei stăpâne a domeniului, Rebecca, moartă în condiţii misterioase. Spiritul infidelei Rebecca îl domină în continuare pe Maxim, dar şi pe demonica Denvers, confidenta fostei doamne de Winter. Se deschide o anchetă asupra morţii Rebeccăi, oficial rămâne sinucidere, însă povara crimei îl apasă pe Maxim, stârnit de neînţelegere. O tulburătoare poveste de dragoste devenită, (şi) la Bucureşti, un musical de senzaţie, pentru care Răzvan Dincă (directorul Operetei) şi toţi creatorii (de la cei amintiţi la orchestra şi corul teatrului la dansatori, sunetişti, luminişti, maşinişti) merită laude de top european!