Main menu

header

mircea_m_ionescu… Când am avut şansa să păşesc în zona Epcot din celebrul Walt Disney World, în Orlando, Florida, nu bănuiam că voi urmări şi un nemaivăzut spectacol de teatru. Acolo, în universul de ultimă oră al ştiinţei şi tehnicii, al perfecţionării iluziei optice la nivel de artă, există şi o zonă unde zece state îşi prezintă, în câte un pavilion, tot ce are semnificativ ţara respectivă. Ajunşi la yankei, aşteptam o călătorie la NASA sau la Hollywood. Surpriză: gazdele ne-au invitat la un spectacol de teatru deosebit, de o jumătate de oră, intitulat „Aventura americană. Cu Benjamin Franklin şi Mark Twain”, ce se joacă din 45 în 45 de minute!

… Sala de teatru este mare, elegantă, cu patru sute de locuri, cu statui din antichitate pe flancuri. Sala era plină, deşi trecuse de ora 20:00 şi lumea se pregătea pentru uluitorul spectacol al focurilor de artificii. Când s-a ridicat cortina, pe o scenă mare era un decor clasic. La birou, aşa cum îl ştiam din fotografii, Benjamin Franklin (1706-1790) considerat unul dintre „Founding Fathers” al SUA, discutând cu Mark Twain (1835-1910), „părintele literaturii americane”, cum l-a numit Faulkner. Convenţia era clară: două personaje care nu puteau să se întâlnească vreodată decât în mintea unui autor dramatic. Dar fiecare cu o istorie ce le permitea să discute despre istoria Americii. Benjamin Franklin - tipograf, şeful poştei tuturor coloniilor, filozof, om de ştiinţă, inventator, politician, mediator, primul ambasador american în Franţa, cu aport esenţial la elaborarea Declaraţiei de Independenţă, el scriind Articolele Confederaţiei, prima Constituţie a SUA. Mark Twain - născut în Missouri, stat sclavagist, pilot de vas cu zbaturi pe Mississippi până la izbucnirea Războiului Civil, miner, ziarist, antiimperialist declarat, autorul al celebrelor romane „Prinţ şi cerşetor”, „Un yankeu la curtea regelui Arthur”, „Aventurile lui Tom Sawyer” şi „Aventurile lui Huckleberry Fin”, ce au cunoscut mii de dramatizări şi ecranizări. Dialogul celor doi avea să fie dublat, în fundalul scenei, de imagini cinematografice din istoria SUA, cu Războiul Civil, Epoca de reconstrucţie, Abolirea sclaviei, participarea SUA la războaiele mondiale, cuceririle tehnicii, ale spaţiului, triumfurile din cultură, din sport şi din muzică. Inserţia filmului era veche, de peste 40 de ani, nici melodiile minunate nu erau noi sau schimbarea rapidă a decorurilor prin jocul trapelor (în Europa, ştiu, aşa ceva se face doar la Lyon, Moscova şi la Naţionalul bucureştean!). Marea surpriză a fost cu totul alta: Benjamin Franklin, Mark Twain, sclavii, muncitorii, savanţii, militarii, toţi apăruţi pe scenă, cu o dicţie perfectă, erau… manechine! Care au vorbit şi s-au mişcat ca veritabili actori, încât la ieşire unii spectatori căutau… distribuţia! Computerul jucase perfect!

… Spectacolul se încheie, în zilele noastre, cu Benjamin Franklin şi cu Mark Twain în cupa făcliei din Statuia Libertăţii, primul conchizând: „Realitatea a devenit vis”, replică la „Visul a devenit realitate”. Ce va deveni teatrul?!