… Uneori, ultima cortină de la diferite Festivaluri sau concursuri aduce şi o nemeritată umbră pe imaginea evenimentului în care s-au investit fonduri şi speranţe. Se anunţă câştigătorii, laureaţii juriilor şi ai publicului, numai că unii nu se prezintă să-şi ridice distincţiile (s-a întâmplat şi la marea Gală UNITER!). Au fost cazuri când fericiţii laureaţi nu s-au obosit să mai zăbovească două-trei ceasuri prin urbea sau instituţia respectivă pentru a-şi lua nu doar diploma, trofeul, ci şi banii. Ştiau că ţechinii vor veni, de ce să rateze respectivul o şuşanea unde se plăteşte destul de bine?! Domnilor, „time is money”, doar aceasta-i noua lege nescrisă a vremurilor, nu doar a unor actori!... Sigur, salariile de mizerie reprezintă circumstanţe atenuante, însă respectul faţă de profesie, faţă de numele propriu chiar nu mai există?! Probabil că nu, din moment ce, deunăzi, un artist cu firmă a jucat două spectacole, în matineu şi la prânz, în Bucureşti, după care a gonit cu maşina câteva ore spre un oraş unde seara era invitat de onoare (pe bani buni, desigur!). Publicul nu şi-a dat seama, dar criticii au sesizat imediat, dezamăgiţi, replicile încurcate, uitate şi aşa mai departe. Inhibiţia supraliminară, autoprotecţia creierului, funcţionase inevitabil! Altfel, o zi cu bani buni pentru respectivul (care are destule sosii!), însă nu şi pentru meseria de actor, pentru teatru… Ştiu şi situaţii în care laureaţii nu s-au prezentat să-şi ridice premiile, ca o ciudată formă de protest faţă de ediţii anterioare, când ei s-au simţit nedreptăţiţi. Tragem linie şi înţelegem că, din păcate, unii premianţi (actori, regizori, scenografi, dramaturgi) trebuie reexaminaţi la profilul moral! … Sunt şi regretabile absenţe cauzate de organizatorii care nu anunţă laureaţii decât înainte de căderea ultimei cortine, în timp ce, din pricina crizei financiare, participanţii nu pot fi găzduiţi până la finele festivalului. Nu discutăm acum situaţiile obiective, când unul sau doi actori, regizori, dramaturgi nu pot efectiv absenta de la o altă întâlnire programată din timp. Asemenea exemple sunt puţine în raport cu absenţele din raţiuni subiective.
… La Gala Star, Bacău 2010, spre exemplu, din cei trei laureaţi (Alexandru Bogdan - Marele Premiu, Alin Florea - „One man show” şi bulgăroaica Milena Milanova - „One woman show”) nu s-a prezentat decât… actriţa de la Sofia! Ce-i de făcut? În primul rând, organizatorii trebuie să discute sub semnătură cu invitaţii despre programul festivalurilor, iar concursul să nu dureze până în ultima zi (care poate fi exclusiv a recitalurilor extraordinare). Apoi, cum criza financiară face din artistul român un trist alergător după bani şi cum tot mai puţini îşi respectă numele, n-ar strica să nu se mai acorde premiul respectiv celui care nu se prezintă, eventual să fie răsplătit ocupantul locului II. Sunt convins că soluţii există de ambele părţi. Aceasta dacă vrem să respectăm cu adevărat Teatrul românesc şi festivalurile care îl ţin în viaţă în vremuri mizerabile…