... Un oltean plin de idei şi ambiţie, născut la Corabia, în urmă cu şapte decenii, cândva actor, regizor şi director la Naţionalul craiovean, Emil Boroghină este de când se ştie bolnav de Shakespeare. Aşa a ctitorit, în 1994, „Festivalul Shakespeare”, poate cel mai frumos şi cel mai cunoscut în lume eveniment teatral găzduit de România, care a adus, din doi în doi ani, la Craiova şi, mai nou, la Bucureşti, trupe, regizori şi actori de răsunet mondial. Anul acesta, ediţia de criză se desfăşoară sub genericul „Lumea-i un teatru, noi suntem actori”, pornind, fireşte, de la versul din monologul vârstelor din comedia „Cum vă place” a marelui Will. Strateg iscusit şi uluitor manager, Emil Boroghină are fixate deja temele Festivalului şi pentru următoarele două ediţii: „Shakespeare al tuturor” (în 2014, când se împlinesc 450 de ani de la naşterea primului dramaturg al lumii), „Shakespeare pentru eternitate” (în 2016, când se vor împlini patru secole de la moartea titanului). ... Acum, sub acest vers atât de bogat în sensuri, semnificaţii şi... contemporaneitate („Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori”), la Craiova şi Bucureşti, Shakespeare în tot felul de straie, mai toate moderne. De la minunatele „Sonete” care au deschis, pe 23 aprilie, Festivalul, cu spectacolul magic prezentat de „Berliner Ensemble”, în regia celebrului american Robert Willson, la cântecele de bună voie şi baladele din timpul lui Shakespeare - producţie a Teatrului „The Globe” din Londra, de la spectacolul de teatru-dans oferit de UNATC Bucureşti la opera „Falstaff”, oferită de Teatrul liric Craiova, de la marionetele bucureştene (Teatrul Ţăndărică) la filmul lui Al Pacino („În căutarea lui Richard”), de la Shakespeare la... Shakespeare în atâtea montări, viziuni, interpretări. Festivalul a oferit, ca puncte forte, un „Hamlet” montat la teatrul care-i poartă numele de atât de discutatul Nikolai Kolyada, pe scena din Ekaterinburg, şi tot unul rus oferit de Teatrul de Artă Cehov, din Moscova; un „Macbeth” realizat de japonezii din Nigata şi altul din repertoriul Naţionalului bucureştean; o „Furtună” românească, cea de la Centrul UNESCO din Capitală (regizor V.I. Frunză) şi cea craioveană, a lui Silviu Purcărete. Nu-i spaţiu în această cronică pentru amplul evantai de spectacole cu piesele lui Shakespeare din acest Festival de excepţie. Reţinem doar că au venit trupe din Anglia, Danemarca (cu „Oro de Otelo” în regia ilustrului Eugenio Barba), Franţa, Italia, Germania, SUA, Japonia, Lituania (cu „Romeo şi Julieta”, realizat de vestitul Oskaras Korşunovas, la Vilnius), Africa de Sud, Coreea de Sud, Polonia, Rusia, Ucraina, din Bucureşti, Craiova şi Sfântu Gheorghe. Şi nu există concluzie mai bună pentru tema acestei ediţii decât Hamlet-ul lui Kolyada, cu regi, ofiţeri, oşteni, marinari, alai nobiliar şi de muritori de rând, într-o lume empirică, dacă nu primitivă, în care individul se îndobitoceşte, Hamlet fiind un om al zilelor noastre. Lumea-ntreagă e o scenă, nu?!...