… Ultima premieră de la Teatrul Metropolis se numeşte „Spitalul comunal”. Autorul este Hristo Boicev, cel mai cunoscut şi jucat dramaturg bulgar de astăzi pe scene din toate continentele, dar, paradoxal, cam uitat în propria ţară!? Şi în România a cunoscut un mare succes cu piesa „Colonelul pasăre”, în 2001, la Bulandra, şi cu „Orchestra Titanic”, în 2011, la Fani Tardini Galaţi. Acum este premiera de la Metropolis, în regia lui Felix Alexa…

… Textul a fost scris acum 25 de ani. Precizez acest amănunt deoarece piesa începe, tragicomic, într-un mizer spital comunal din Bulgaria (nimerită scenografia Ninei Brumuşilă), unde un tânăr aflat pe masa de operaţie este cusut la lumina unei lumânări pe care pacientul o ţine pe piept, căci s-a oprit curentul din cauza survolării localităţii de către avioanele Alianţei! Fireşte, astăzi, ne gândim la NATO, dar pe când a fost scris textul, în 1987, spaţiul dunărean era survolat de avioanele Pactului de la Varşovia, amănunt ce relevă curajul nebun al dramaturgului abia lansat. Excelenta piesă a lui Hristo Boicev glisează comic, dar şi tragic, liric şi cinic, naturalist şi metafizic, invitând, dincolo de hazul primar, la meditaţii grave, ca apariţiile Micului Prinţ şi a Cenuşăresei ca să transforme lumea din salonul sordid în iluzia florilor de trandafir… De altfel, în vis evadează întregul Salon 6 din Spitalul comunal care, iniţial, nu-i unul de nebuni, dar unde, treptat, toţi deviază de la normal. Pilotul Kontuzov, care a căzut cu un avion şi nu mai are memorie, Bătrânul hâtru care aude tot timpul clopote bătând, Bratoi - tânărul care va fi operat greşit de apendicită, Fero - băiatul care ştie pe de rost tot ce ţine de Elveţia, William - ultimul venit în salon de-i pune pe toţi să noteze orice, din moment ce decretează că „viaţa are sens numai dacă o scrii…”, el care se va recomanda spre final când Shakespeare, când Puşkin, sora mută, cu toţii îşi făuresc o identitate fictivă spre externarea psihică. Când Pilotul este decorat de americani în Salon şi urmează să fie trimis la refacere într-un spital de lux din Elveţia, cu toţii ajung prin vis în Ţara Cantoanelor. E Visul evadării din Balcanii sub (post)comunism, lume prezentă în piesă şi prin replici pline de suferinţa ţăranului bulgar, de sensibilitatea şi umorul zonei…

… Valorosul regizor Felix Alexa a trebuit să ţină în echilibru planurile, poveştile, contrastele aflate în permanentă intersecţie de sensuri şi semnificaţii, sugerând stilul brechtian. Poate că a oferit cam multe finaluri, poate că putea lipsi scena întâlnirii Bătrânului şi soţiei sale în Rai sau poate că trebuiau reduse zgomotele sinistre ale avioanelor. La reuşita spectacolului au contribuit cu roluri minunat interpretate de trioul nobil Valentin Uritescu, Răzvan Vasilescu şi Adela Mărculescu, dar şi de Marius Manole şi Marius Stănescu, ex-necunoscuţii Andrei Hutuleac şi Raluca Aprodu, Paul Chiribuţă şi Maria Junghietu - reveniţi spectaculos sub aplauze. La premieră a fost şi Hristo Boicev. Un celebru autor mulţumit, dar, parcă, nu încântat…