… Festivalul Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi”, organizat la Râmnicu-Vâlcea (oraş cu două teatre, „Anton Pann” şi „Ariel”!), şi-a desfăşurat, în week-end-ul trecut, a VI-a ediţie. Evenimentul are loc, la doi ani, sub numele unicei piese complete scrisă de remarcabilul literat vâlcean Bogdan Amaru (insuficient cunoscut!), dispărut prematur, la 28 de ani, în 1936. Iar ineditul Festival vâlcean (felicitări organizatorilor: Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea) reprezintă o minunată aventură, prin Concursul de texte dramatice şi prin discuţii, pentru salvarea dramaturgiei autohtone - atât de marginalizată, astăzi, dacă nu umilită - „motorul” fiind cunoscutul dramaturg Doru Moţoc, directorul Festivalului de la Râmnicu-Vâlcea.

… Anul acesta, Festivalul a debutat cu un Colocviu de zile mari intitulat salutar „SOS Dramaturgia românească”. Dezbateri de ţinută, la care au participat invitaţi de marcă (cunoscuţii critici Alex Ştefănescu, Ion Parhon, Claudiu Groza, regizorul Mihai Lungeanu - membrii ai Juriului, directorii Teatrelor „Anton Pann” Râmnicu-Vâlcea şi „Tudor Vianu” Giurgiu - singurul din ţară care joacă, de trei ani, numai dramaturgie autohtonă!), oameni de cultură, profesori, actori, elevi, ziarişti etc. Concluzia finală a fost una dureroasă: există dramaturgie română, dar ea lipseşte cu desăvârşire de pe marile scene din ţară, chiar şi încântătorul Teatru TV de altădată voalatizându-se condamnabil. Şi tot Ion Luca Caragiale a salvat - sub aspectul textelor autohtone - şi ultima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru! Referindu-se la dramaturgii români de astăzi, criticul (şi dramaturgul!) Alex Ştefănescu a făcut o mărturisire care sintetizează amar starea de fapt: „Este surprinzător că mai există o dramaturgie autohtonă bună. Ea are un eroism discret”... „Ne lăudăm cu trecutul, dar cu prezentul ce facem?”, a sunat SOS-ul lui Ion Parhon, care regretă, şi el, rărirea secretarilor literari şi dispariţia rolului lor competent în impunerea unor piese. Astăzi s-a trecut la jucarea unor oameni din teatre, actori şi regizori care dramatizează sau fac scenarii proprii, înlocuind surprinzător însă galopant atâtea texte scrise de profesionişti. Noroc cu optimismul lui Claudiu Groza: „În următorii patru-cinci ani se va produce un reviriment al dramaturgiei române ca spectacol!”. Poate apar şi impresarii de dramaturgi (care să anuleze „interesele” unor regizori), poate directorii de teatru şi de scenă din România vor citi, în sfârşit, texte autohtone, ba le vor şi monta, cel puţin pe cele premiate în festivaluri.

… A VI-a ediţie a Festivalului Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi” de la Râmnicu-Vâlcea a avut trei laureaţi la Concursul de texte: Victor Cilică, din Galaţi, cu piesa „Bun de legat”; Mircea M. Ionescu, cu „Don Juan, conquistadorul puştiului”; Graţian Prisăcariu, Constanţa, cu „Cioburi de argilă”. Ce teatru îi va juca?! Şi, în special, după acest SOS de la Râmnicu-Vâlcea, cum se va salva dramaturgia română?