…Dacă anul trecut şi-a fericit spectatorii cu „Procesul”, după Kafka, în regia românului-austriac Geirun Ţino, Teatrul Municipal „Bacovia” şi-a deschis noua stagiune cu un alt text de ecou: „Maria Stuart” de Friedrich Schiller, corifeu al romantismului. Piesa a fost scrisă la 213 ani de la executarea Mariei Stuart, iar pe scena băcăuană a urcat la 213 ani după ce a fost scrisă sau, de ce nu, la aproape jumătate de veac după remarcabilul spectacol de la Naţionalul bucureştean (în ’64).

…Provocatoarea versiune moldavă aparţine Innei Sokolova-Gordon, profesoară la Facultatea de Regie-Teatru din Moscova şi director artistic al Teatrului „Scena rusă” din Berlin, condus de soţul său. Cea şcolită în inconfundabilul „stil Stanislavski” a reuşit o excelentă adaptare, reducând textul la două ore de spectacol, numărul personajelor la cinci, cu gândul declarat (şi în frumosul caiet-program) că „tragedia Mariei Stuart este oglinda Europei din ziua de astăzi, a realităţilor ei politice interne şi internaţionale, din spatele zidurilor în care ţările din zilele noastre se izolează uneori”. La prima ei montare în România, regizoarea rusă reuşeşte un spectacol modern, grav, cu linii sigure şi idei clare, în care trista concluzie este repetabila povară a puterii. Care dezumanizează, care ucide până şi iubirea, motorul vieţii.

…Spectacolul se desfăşoară într-o scenografie-personaj principal (semnată de regizoare împreună cu Cristina Ciobanu): pe scena goală, în negru-alb, ca temniţa (de fapt, Turnul Londrei) în care Maria Stuart îşi petrece ultimele zile din cei 19 ani de carceră, există trei scări metalice înalte, verticale şi câteva frânturi de scări, puse orizontal, ca gratiile închisorii, ale vieţii. Joacă permanent scările puterii, scările vieţii, cu ascensiuni şi căderi, se joacă pe ele, într-un zgomot metalic grav, în ton cu drama celor două femei: Maria Stuart, regina Scoţiei, Elisabeta I, regina Angliei. Răspunsul la întrebarea „Ce iubesc? Pe mine în viaţă sau viaţa din mine?” este dat implacabil de replica atât de contemporană: „A te trăda e o faptă eroică”. În virtutea acestei filosofii politice, Maria Stuart este condamnată la decapitare tocmai de cea care o putea salva - adulata Elisabeta I.

…Un spectacol greu pentru interpretele rolurilor feminine, ambele reuşind creaţii notabile. Daniela Vrânceanu (Maria Stuart), sensibilă, feminină, izvor de linişte şi revoltă, cu o demnitate a tragismului. Florina Găzdaru (Elisabeta I), năvalnică, ezitantă, cu fin simţ al dedublării, al eroticului (pe alocuri) grotesc. Dintre cele trei roluri masculine, unul a convins, Paulet, interpretat de Adrian Găzdaru, cu expresivitate, în forţă, cazon, dar plin de poezie în scena finală. Dumitru Rusu (Mortimer) şi Bogdan Buzdugan (Lester) s-au agitat, cam fără ecou, ultimul nepărând nicicum iubitul ambelor regine! Din păcate, boală veche în teatrul românesc, muzica (frumoasă) a acoperit destule replici, într-un spectacol care se va mai aşeza după nici trei săptămâni de repetiţii.