…În diversul evantai de Festivaluri din teatrul românesc, două sunt realmente de referinţă: cel de la Sibiu şi FNT (Festivalul Naţional de Teatru), în Capitală. Sibiul a avut şi anul acesta o ediţie de răsunet internaţional, FNT-ul nu mai are secţiunea „trupe din străinătate” din lipsa banilor! Şi, aşa însă, este un mare succes că Festivalul Naţional a pornit la drum, la 25 octombrie, pe un traseu de zece zile, cu 21 de spectacole, în 16 locaţii, ediţia a XXIII-a (25 octombrie - 3 noiembrie) fiind multă vreme în pericol să nu se mai ţină din cauza galopantei crize şi a lipsei de respect faţă de cultura naţională din partea autorităţilor.
...Cum, necum, important este că FNT a plecat la drum, chiar dacă în preajma debutului a mai primit o lovitură: din motive de sănătate, remarcabila actriţă nu a putut participa la această ediţie de festival. Aşa încât una dintre importantele secţiuni, „Focus - Arta Actorului: Mariana Mihuţ”, nu s-a mai putut ţine, anulându-se toate cele patru excelente spectacole trecute în programul tipărit al evenimentului: „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” de I.L. Caragiale, regia Silviu Purcărete (la TNB); „Lear(a)” de Shakespeare, regia Andrei Şerban; „Căsătoria” de Gogol şi „Îngropaţi-mă pe după plintă” după Pavel Sanaev (ambele în regia lui Yuri Kordonsky), trei producţii ale Teatrului „Bulandra”.
...A XXIII-a ediţie a Festivalului Naţional a debutat „en fanfare”, cu „Troienele” de Euripide, montate de Andrei Şerban la Opera din Iaşi. Un spectacol fabulos, dur şi liric, lucrat în filigran, parcă pe computer, cu o distribuţie mamut. Un spectacol în care, în primele 40 de minute, publicul a fost pe scenă, ca un personaj-colectiv, poporul, masele în timpul asediului, printre care circulau actorii, schimbând spaţiile de joc, ca, oamenii de rând, plebea, să coboare, ocupând locurile din sală, pe scenă rămânând troienele, umilite, sărăcite, aruncate în lacrimi-lespezi şi urcate cu forţa, în lanţuri, pe vapoarele ce urmau să le ducă în exilul din Grecia. După 23 de ani - de la şocul oferit de uriaşul creator de teatru care este Andrei Şerban, cu „Trilogia antică”, la Naţionalul bucureştean (în care „Troienele” însemnau a treia parte) - regizorul de talie mondială reia, cu fireşti revizuiri, în „cheia” Operei ieşene, acelaşi text de peste 2.000 de ani, la fel de viu, de contemporan. Tensiunile din Antichitate au existat şi în 1990, când monta „Trilogia” la Bucureşti, unde afară erau minerii, există şi astăzi în viaţa din România, explica Andrei Şerban în deschiderea Festivalului!
...Nu cred că un Festival putea demara mai fericit, decât cu această capodoperă a scenei româneşti, unica din Secţiunea „Legendele scenei”. Care, pe lângă „Creatori şi teatre în spectacol” (cu splendori scenice „marca” Silviu Purcărete, Alexander Hausvater, Victor Ioan Frunză, Mihai Mănuţiu, Yuri Kordonsky, Laszlo Bocsardi, Cristi Juncu), „Caragiale, inevitabilul”, „Actorii, în prim-plan”, „Teatrul de mâine” oferă strălucire unui FNT ce ne îmbogăţeşte pe timp de criză.
