…„Cockoşi”, la Teatrul Act. Un spectacol recomandat de multă lume bună. Aflu că textul („Cock”) aparţine unui tânăr dramaturg englez (Mike Bartlett, 33 de ani), care a primit Premiul „Laurence Olivier” şi a văzut piesa jucată cu succes la New York, pe Broadway, şi la Londra, la Royal National Theatre. Cum regia spectacolului de la Bucureşti era semnată de un tânăr foarte talentat (Horia Suru, totodată şi traducătorul piesei, nume despre care se va vorbi mult şi frumos, cred!), iar la Teatrul lui Marcel Iureş se montează numai texte de succes, existau toate şansele unei seri de excepţie. După primele cinci minute ale spectacolului însă, am vrut să părăsesc sala! Doi bărbaţi se sărutau cu patimă, îşi declarau dragoste, clar, era vorba despre homosexualitate, fenomen pe care îl accept, dar nu mă interesează.

…Numai că după cinci minute m-au captat măiestria scriiturii lui Bartlett, ritmul crescendo excelent găsit de regizor şi accentul perfect pus pe replicile de efect, ca şi jocul încântător al unor tineri actori, însoţiţi de un consacrat (Ionel Mihăilescu, notabil şi în rolul mic al Tatălui). Spectacolul devine unul de forare psihologică, în ringul sugestiv creat de scenografa Steliana Ştefănescu. Trama se amplifică în momentul în care în viaţa celor doi tineri, care stau împreună de şase ani, apare o femeie, cunoscută în metrou, de care John se îndrăgosteşte. Începe o luptă a fiecăruia cu sine şi cu ceilalţi. Fata, acceptând dualitatea sexuală a lui John, luptă să-l păstreze pentru ea, proiectându-i şi viitoarea lor familie, cu un copil şi nepoţi adunaţi la Sărbătorile de iarnă. Ceea ce nu i-ar putea oferi partenerul, gazda…

…Iubire, sinceritate, farmecul ispitei şi, mai ales, libertatea opţiunii... Chinul ezitării, al indeciziei, confuzia momentului, teama în faţa unui posibil eşec, identitatea individului… Acestea sunt sensurile fierbinţi, dozate excelent în spectacol, cu gravitate, dar şi cu umor fin. Toţi cei patru (cei doi tineri, Fata şi Tatăl) sunt convocaţi în apartamentul gazdei - băiatul care urma să fie abandonat, iau loc pe scaune, în cele patru colţuri ale ringului de box, pentru a decide învinsul şi învingătorul într-un veritabil turnir. Tensiune, balans psihologic, frământări, minciuni, comparaţii, toate culminând cu întrebarea-ghilotină pentru John: eşti gay sau hetero? Rămâne cu iubitul vechi de şase ani sau dă curs noii aventuri, cu o femeie atrăgătoare, inteligentă şi sensibilă? El singur contra celor trei, împărţiţi, logic, în două tabere. În final, John acceptă să rămână cu bărbatul din ultimii şase ani. Să fie gay. Dar el plânge în hohote, îi face semn iubitului să-l lase singur şi lumina se stinge, întunericul pune stăpânire pe el rămas singur...

…Excelenţi cei trei tineri actori! Un Rareş Florin Stoica absolut uluitor în rolul lui John! Fără dubii, o mare revelaţie… Sensibilă, cu farmec, cu forţă dramatică - Fulvia Folosea. Un rol bine studiat, uneori previzibil, creat de Vlad Nemeş. Într-un cuvânt, un spectacol de nota 10!