...Mă număr printre cei care cred în dramaturgia autohtonă, cam ocolită de regizorii români. Logic, încântat, la Festivalul de Teatru Independent „UnderCloud”, când publicul a aplaudat frenetic, chemând pe scenă și autorul, alături de ceilalți creatori ai spectacolului „Aeroport”! Autorul era Ștefan Caraman, dramaturg matur, cu har comic și știința relațiilor dintre personaje, care a irupt spectaculos, în 2006, prin câștigarea Concursului „Cea mai bună piesă a anului”, organizat de UNITER, cu textul „Colonia îngerilor”, ce avea să fie montat la Teatrul Mic! O piesă („Aeroport”, nominalizată de UNITER în 2009) dădea titlul trilogiei „Aeroport”, din care mai făceau parte textele „Ne vom revedea în anul care a trecut” și „Just call me Baby”... Acest interesant „triptic” dramatic al lui Ștefan Caraman a avut un destin fericit. I s-au jucat toate cele trei piese, câte una în fiecare an, cu mare succes, la Naționalul timișorean, în regia plină de patos a lui Ion-Ardeal Ieremia, care l-a încântat și pe dramaturg prin montarea în ton cu arderea sa!... Cele trei texte dramatice l-au inspirat pe regizorul Ovidiu Căița la un scenariu cu titlul „Praga. Ultimul zbor”, ce a urcat pe scena Teatrului „Jean Bart”, din Tulcea natală a dramaturgului.
Read more: „Aeroportul“ lui Ştefan Caraman…Vara aceasta, într-o noapte fără somn și fără niciun interes la tv, am redescoperit bucuriile adolescenței, când zorile îmi băteau în geam, în timp ce ascultam, încântat, tot felul de posturi de radio. Printre ele, negreșit, și Teatrul Radiofonic, veritabilă școală pentru un viitor dramaturg. Vara aceasta, în 2017, când trecuse bine de miezul nopții, am recunoscut, deodată, vocea inconfundabilă a unei Doamne a Teatrului Românesc, Carmen Stănescu! Și imediat au venit replici dintr-o piesă celebră („Gaițele”, de Alexandru Kirițescu). A fost o noapte fermecată, mai ales că, la finele spectacolului de teatru radiofonic, înregistrat în 1966, am aflat că ascultasem și vocile de aur ale unor nume sacre ale scenei românești: Silvia Dumitrescu-Timică, Nineta Gusti, Eugenia Popovici, Stela Popescu, Coca Andronescu, precum și a inegalabilului Alexandru Giugaru… Din acel 8 iulie, acest an, Teatrul Național Radiofonic m-a făcut sclavul lui fericit. Ascultând, de atunci, atâtea piese celebre, unele dramatizări necunoscute, reîntâlnind voci din Panteonul Teatrului Autohton. Curs de dramaturgie și de istorie a spectacologiei românești!
Read more: Magia Teatrului Naţional Radiofonic…Într-o sâmbătă în care părea că Bucureștiul s-a topit sub vipia verii, am renăscut, miraculos, în Grădina Muzeului Național al Literaturii Române (director Ioan Cristescu), din strada Crețulescu. Nu atât datorită umbrei unui falnic castan, cât, în special, unui Spectacol rar, „Poeți-Actori. Actori-Poeți” (Theodor Danetti și Emil Botta), altă Idee minunată a directorului Teatrului Evreiesc de Stat, eminenta Actriță Maia Morgenstern. O seară vis de fericire, scrisă în lacrimă de Reqviem, în sublimul versurilor și ecoul divin al muzicii de Bach, Prokofiev, Paul Constantinescu, Brahms, Offenbach, Pablo Casals („Song of the Birds”), înnobilate de violoncelul lui Sergiu Marin. Spectacolul, alchimie de inimi nobile, n-a fost doar unul comemorativ (Artistul emerit Theodor Danetti a urcat la îngeri, la 16 ianuarie trecut!), ci un tulburător jurământ de credință făcut Creației de Marea Doamnă a Teatrului Românesc, Maia Morgenstern, împreună cu trei admirabili colegi de la TES (Mirela Nicolau, Mircea Drâmbăreanu și Mircea Dragoman), coordonați artistic de Alinta Ciucă, transfigurați de „Măștile care spun adevărul” sau „Anticariatul unde se vând Adevăruri”…
Read more: Scena-ntreagă e o sublimă poezie...Teatrul independent a cunoscut o îmbucurătoare dezvoltare în ultimii ani și în România, neexistând mare oraș fără companii private. La București, o avalanșă de trupe independente, multe și cu actori, regizori de la teatrele de stat. Amintesc o parte dintre ele: Act, ARCUB, Unteatru (un trio de aur!), Godot Cafe, Luni de la Green Hours, Teatrul de Artă, Arena Gong, Teatrul de Foc, Compania D’Aya, Teatrul Apollo, Teatrul Arte dell’Animo, Point, Lightwave, Asociația Arena, Teatrul Educațional Replika, Întreprinderea de cultură Acrobatika, Centrul Coregrafic Independent, Centrul Național al Dansului, „Grivița 53” - ultima creație a remarcabilului om de teatru Chris Simion-Mercurian (regizor, dramaturg, ctitorul acestui Festival, animator de elită). Teatrele de mai sus se regăsesc, cu altele, în Ediția Jubiliară (a X-a) a valorosului Festival de Teatru Independent „Undercloud”, găzduit, vara aceasta (22-31 august), în modernul complex teatral ARCUB - Gabroveni!
Read more: Un Deceniu Independent!…Nu o dată am afirmat că numărul mare al Festivalurilor de teatru în România este un fenomen absolut tonic. Pentru mișcarea teatrală și pentru public. Un Festival devine, în fiecare oraș-gazdă, înainte de startul Evenimentului, o Sărbătoare pentru care organizatorii și Măria Sa Spectatorul se pregătesc cu multă emoție și interes. La entuziasmul spectatorilor trebuie răspuns pe măsură, încât „Privitorul ca la teatru” să plece de la Festivalul din orașul său îmbogățit sufletește și intelectual. În cea mai mare parte, Festivalurile se ridică la măsura așteptărilor spectatorilor. Și, totuși, au notat, în ultimul an, unele nesincronizări nedorite…
Read more: Festivalurile sunt făcute şi pentru spectatori, nu-i aşa?!…Festivalul de teatru „Ariel Râmnic Fest”, ajuns la ediția a VII-a (25-29 iulie), s-ar fi putut numi foarte bine „Fascinația Copiilor”! Pentru că această Gală organizată de Teatrul Municipal Ariel și Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a însemnat o splendoare în Parc pentru cel mai tânăr public de pe malul Oltului. Începută în fiecare dimineață la ora 10:00, când superbul Parc Zăvoi devenea o încântătoare carte vie cu povești, cu participarea elevilor, preșcolarilor, a părinților și profesorilor. Ateliere de creație pentru copii, concursuri, spectacole oferite de actori locali, compania de teatru „Animis” din București, spectacole stradale (în fond, pe aleile Zăvoiului, la „Bârlog”, unde s-a aflat, cândva, ursul din mini-Grădina zoologică!) ale trupei clujene „Famous Art”, cu „Statui în levitație”, „Bufonii regali”, „Regatul de foc” sau „Ocolul Pământului în 80 de… umbre”, oferit de Teatrul de umbre din Capitală. De altfel, Festivalul de la Râmnicu Vâlcea s-a deschis în Sala cinematografului „Geo Saizescu” (Sala mare a Teatrului Ariel!), cu fermecătorul spectacol „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, după Matei Vișniec, în regia lui Ioan Brancu, prezentat de renumitul Teatru Țăndărică din București, mai dinamic ca la Premieră. Și tot în sală, pentru copii, „Cenușăreasa”, după Frații Grimm, în regia lui Alin Păiuș, producția teatrului gazdă. La care s-au adăugat spectaculoasele parade ale celor mari și celor mici, în Zăvoi și prin tot orașul…
Read more: La Râmnicu Vâlcea, Festivalul care a fascinat copiii!…Când, la 25 iulie 2010, respira întâia oară un nou teatru independent la București, puțini au gândit că el va deveni, curând, unul dintre cele mai bune din țară. Mai ales că era „teatrul din sufragerie”, la propriu, amintind de spațiul unde își începuse activitatea! Numai că noul „Unteatru” avea ctitori doi tineri absolvenți de regie, soții Andreea și Andrei Grosu, entuziaști și tenaci, cu rafinament artistic, inventivitate și rigoare. Și-au făcut „încălzirea” cu „Hamlet”, la Teatrul din Focșaniul lor natal, și „Autobahn” de LaBute, la „Godot”, urmând să debuteze în… sufrageria de acasă cu „Trei femei înalte” de Albee. Au urmat „La Țigănci” de Mircea Eliade, „Livada de vișini” de Cehov și alte bijuterii regizorale ale „dublului Grosu”, anul acesta ei regizând „Pescărușul” la „Odeon” și „Don Juan” la „Comedie”, așteptând premiera, în toamnă, de la Naționalul bucureștean cu „Regele moare” de Eugene Ionesco. Proiectul lor de vis sub tinerețe creatoare a însemnat și un stimul pentru „independenți”, miza cea mare la „Unteatru” fiind clară: promovarea unei noi generații de artiști (actori, regizori, scenografi, muzicieni etc.).
Read more: „Unteatru“, şapte ani unici, de trudă, aplauze şi aplauze!…La doi pași de Gara de Nord și cam tot atâția de Piața Victoriei, cu Academia Română, casele în care au stat Eminescu și Veronica Micle, Iorga, prin jur, există zona care, pe vremuri, bucureștenii au numit-o Montmartre. Clădirile în stil aparte, restaurantele, cafenelele, bodegile, ba și niscaiva bordeluri, cinematografele „Marna” și „Marconi”, o căutată librărie și viața boemă aminteau, prin zona Buzești tăiată de Calea Griviței, de celebrul cartier parizian. Timpul a ruinat serios zona, dar, de câțiva ani, ruinele au fost înlocuite de moderne blocuri turn, clinici, magazine și bănci, strada Buzești devenind un larg Bulevard.
Read more: Cel mai nou teatru din ţară, în… Montmartre-ul Bucureştilor de altădată!…La 5 iulie, selecționerul unic al Festivalului Național de Teatru (FNT), reputatul teatrolog Marina Constantinescu, a anunțat cele 53 de spectacole alese de domnia sa pentru a 27-a ediție (20-30 octombrie 2017) a FNT!... N-am fost niciodată un cârcotaș, om cu două fețe și fără niciun obraz, ci doar un gazetar incomod, care a scris franc ceea ce a gândit, gândind de două ori la ceea ce avea să facă public, în presa scrisă, radio sau tv. Ca și acum…
Read more: Regret că nu vedem în FNT şi spectacole ale teatrelor din Chişinău!…Prima jumătate a anului teatral s-a încheiat tonic, cu un evantai de Festivaluri, în mare parte de ținută, culminând cu Gala de senzație de la Sibiu. La Timișoara, Bacău, Buzău, festCo București, Sibiu, Constanța, Sărbători ale teatrului românesc, cu o superbă afluență de public avid de frumos. Din păcate, și unele umbre, semnalate spre a nu fi repetate în cealaltă jumătate a anului teatral, în Festivalurile de vară-toamnă: Oradea, Fest(in) pe Bulevard - Nottara, Arad, FNT, Galați etc.
Read more: „Umbre“ nedorite şi în Festivalurile de vară-toamnă!…În anticul Tomis, unde la fiecare pas cântă Istoria, Teatrul de Stat Constanța (întreprinzător director - excelenta actriță Dana Dumitrescu) a lansat, acum doi ani, un Festival atât de nobil și de complex în mesajul său: „Miturile Cetății”. Vara aceasta (19-27 iunie), ediția a II-a a Festivalului (selecționer - apreciatul critic dramatic Doru Mareș) a depășit așteptările… nouă zile de Festival în loc de șapte, câte au fost la debut; șapte teatre din străinătate, față de trei; 13 trupe românești, cu șase mai multe decât anul trecut. Calitativ, această Ediție a II-a a fost aureolată de truda organizatorilor de a comemora „cum laude” cei 2.000 de ani ce au trecut de la moartea marelui poet latin Publius Ovidius Naso, exilat, în anul 8 după Hristos, pe malul Mării Negre, zice-se pentru poezia „Ars Amatoria”, ce n-a convenit împăratului roman Augustus!?! În Tomis, Ovidius avea să scrie celebrele lui „Metamorfoze” - 15 cărți, cu 250 de legende. Mitologii, povești sublime despre cum Zeii i-au pedepsit pe oamenii potrivnici, transformându-i în animale și plante. Un asemenea tezaur literar nu putea scăpa teatrului, fapt dovedit din plin de mai toate spectacolele din partea a II-a a „Miturilor Cetății”, dedicate lui Ovidius.
Read more: Vraja Mării sub chipul lui Ovidius şi Purcărete