Muzica nu are niciodată graniţe, nu poate să încapă în cuvinte şi nici definită nu poate fi. Eu unul mi-am construit un fel de scut de autoapărare prin muzică. Nu doar că o cânt şi o ofer lumii, dar viaţa mea, diferită de piesele pe care le scot, e ghidată după muzică. Iar zona aceasta are nenumăraţi eroi, idoli diverşi, în funcţie de preferinţe şi de educaţie. Azi vreau să vă vorbesc despre un om care merită statutul de idol. Este una dintre ultimele întâlniri care mi-au adus împliniri. Mi-aduc aminte că eram puştan şi văzusem la televizor filmul „ŞATRA”.

Ce fascinat am mai fost de muzica pe care-am fredonat-o luni întregi după asta. Iar când am văzut „MARIA MIRABELA”, muzica m-a captivat complet. Am descoperit atunci, curios fiind, că acele creaţii speciale au fost scrise de marele compozitor al planetei, Eugen Doga, un basarabean cu suflet de român, star al Rusiei, muzician de elită al lumii şi unul dintre oamenii pe care-i iubesc nespus pentru modestia şi căldura sa sufletească. Peste ani, am aşezat în rândul preferinţelor mele opera sa, care-i complexă, diversă, divină, formidabil de greu de descris în câteva rânduri. Are lumea lui, plină de melodicitate, şi-ar fi de-o nepăsare tulburătoare dacă nu i-aţi căuta valsurile să le ascultaţi, ori muzica de film, ori minunata operă „LUCEAFĂRUL”, ori piesele de muzică uşoară scrise pentru marii artişti ai Basarabiei.

Nu ştiu cum să vă zic, dar mă uimeşte la propriu. Nu e doar genial, ci e un exemplu pentru felul simplu în care trăieşte, în care iubeşte, în care construieşte relaţiile cu oamenii, fiind, totuşi, o vedetă incontestabilă a lumii, cu numeroase premii, distincţii şi o carieră covârşitoare. Îl cunosc de câţiva ani, dar ne-am apropiat anul trecut, când am jucat în cantata scenică scrisă de el - „UNIREA CEA MARE” - la Craiova. Ulterior, în martie, a fost oaspetele de onoare al spectacolului meu aniversar de la Chişinău, iar eu am participat în concertul lui de luna aceasta. Cu onoare vă zic că mi-a scris, la cei 81 de ani ai săi, o piesă nouă, specială, sensibilă, pe versurile lui Narcis Avădănei, pe care urmează să o lansez în toamnă, la emisiunea mea din fiecare duminică, de la TVR 2 - „DRAG DE ROMÂNIA MEA!”, acolo unde va fi prezent şi maestrul Doga.

Eugen Doga este cunoscut pentru valsurile sale, fiind singurul compozitor cu două creaţii în patrimoniul imaterial UNESCO, iar valsul său din filmul „Dulcea şi tandra mea fiară” se află pe locul 4 în acest top. Creaţia sa este inestimabilă, având o carieră de peste 50 de ani şi compoziţii colosale, universale, înscriindu-şi definitiv imaginea în rândul clasicilor contemporani, având cel mai deplin succes românesc al tuturor timpurilor. Muzica sa e regală, o adevărată simfonie a emoţiilor, având un stil inconfundabil de-a face sunetul, în ani, să-i devină cel mai bun prieten.

Eugen Doga naşte sensibilitatea şi are grijă ca fiecare operă a sa să uimească. Dar eu îl iubesc pentru modestia sa. V-am mai povestit despre cum era Grigore Vieru sau cum e Sofia Vicoveanca şi mai toţi oamenii cu sclipiri de geniu pe care i-am cunoscut. Se face într-un fel că totul merge invers proporţional în cazul lor. Omenia şi bunătatea lor nu se măsoară în ifose, în pretenţii absurde, în dorinţe de a epata cu orice preţ. Eugen Doga, dragii mei, este compozitorul român-basarabean, vedetă a URSS, cu mii de concerte peste tot în lume, pianist remarcabil, de care merită să vă interesaţi. Căutaţi pe YouTube şi pe Google valsurile sale şi simţiţi adevărata putere a muzicii, a tipului de muzică specială, cultă, cu suflet şi bucurie. Acea muzică ce simte viaţa şi o descrie sublim!