Cânt despre Crăciun de când mă știu. Întâi au fost colindele tradiționale, am trecut la adaptări, apoi mi-am creat propriile cântece. N-aș putea descrie cu exactitate, dar sărbătoarea aceasta, perioada în sine, mă face să mă simt diferit. Nu pot spune că-s mai bun sau că am învățat să mă cufund într-o stare de bine continuă, dar știu sigur că liniștea mă cotropește și mă pot reîntoarce în copilărie. Crăciunul nu este o sărbătoare în sine. Dincolo de semnificațiile biblice, deloc de neglijat, motiv de sărbătoare, firește, eu cred că vremea aceasta e un soi de etapă de descătușare a noastră.

Suntem mai senzitivi, înțelegem altfel intențiile, ne dăm seama de gesturi și de sentimente, căutăm cu ardoare confirmări, percepem altfel bucuriile și gustăm din plin din felia aceasta a simplității vieții, pe care-o uităm deseori ori o transformăm în ceva nesemnificativ. Mulți glorifică perioada doar pentru că-i despre cadouri. N-aș zice asta, cum n-aș zice nici că ne transformăm radical. Suntem noi de Crăciun.

Ne dăm la o parte mantia falsității, ne dăm cu capul de pragul de sus și ne-aducem aminte că avem familie și de multe ori o neglijăm, ne-aducem aminte de ieri și ne dăm seama că avem o copilărie pe cinste, că avem povești de dus mai departe. De Crăciun nu se impun reguli. Așa-i pentru mine cel puțin. De Crăciun simțim cu adevărat să facem ce facem, iar dacă ceva e din obligație, nu are farmec și nu ajunge acolo, în suflet.

Crăciunul este stare de bine, este o feerie a simțirilor și poate că, mai mult decât credem, este un prilej nemaipomenit de schimbare. Este, de cele mai multe ori, acel acasă din inima noastră, pe care îl renegăm și pe care acum îl lăsăm să ne cotropească. Crăciunul rimează și cu cei dragi, cu muzici calde, cu farmecul de-a împodobi bradul. Și dragilor, cu sau fără mamă, singuri sau cu cine vreți voi, nu-s minunate acele câteva ore în care trăiești din plin o stare pe care n-ai cum să o descrii foarte simplu?

Și-mi place tare și povestea cu Moșul. Gerilă sau Crăciun, eroul acesta nu face altceva decât să sădească vise în fiecare dintre noi și să ne arate că a dărui nu e altceva decât o prelungire firească a bunătății, a sincerității și-a unui fel demn și onest de-a ne arăta iubirea față de ceilalți. Mie-mi place tare să fiu Moș pentru cei dragi mie. Iar dacă ar fi să fac un simplu exercițiu de imaginație și să-i cer și eu ceva, mi-aș dori lucruri de bun-simț: mai multă asumare pentru oameni, liniști în permanentele neliniști și răscoale fără rost pe care unii le au, mi-aș dori iubire pentru oameni și mi-aș dori ca ei să fie mai profunzi, mai romantici, mai iubitori de artă și de frumos. Îmi doresc pentru mine putere și mintea pe umeri, rațională, pentru a putea duce mai departe tot ce-am construit și normal că-mi doresc sănătate pentru mama și pentru bunica, dar și pentru prietenii mei dragi. Crăciunul este respect, este căldură, omenie și normalitate. Așa cum și-o imaginează fiecare. Iar Crăciunul perfect este cel din sufletul nostru, așa cum vrem să-l facem. Este etapa ce an de an ne face mai maturi, într-o continuă și utilă copilărie, care vindecă răni și ne face, fără să vrem, mai buni!

Crăciunul meu drag, ți-am conturat de ani buni ode întregi. Colinde ți-am cântat, oamenii i-am apropiat de tine și totuși nu m-ai întrebat niciodată cum și de ce am făcut eu ca idila asta să dureze atât! Vezi tu, când apari, imaginile de ieri se construiesc. Așa mi se întâmplă mie, să vreau să mă duci în ieri, cu mintea mea de azi, cu cerul în ochi dezgolit și cu viața toată reluată ca într-o ninsoare! Crăciun luminat, de Rai colindat!