Poate că Blaga nu a greșit și într-adevăr veșnicia a apărut la sat! Încep să cred asta din ce în ce mai mult și să-mi dau seama că frumusețea neamului nostru, că înțelepciunea și autenticul provin de-acolo, din lumea țăranului care-a tăcut și-a luminat vieți și spații prin munca și tâlcul său!
Cum suntem la final de an, se zice că-i prilej de tras linie, dar până să fac eu asta, vă anunț că vă povestesc despre ce-a fost versus ce va fi, săptămâna viitoare, începând anul 2020 cu noi și noi istorii săptămânale. Asta pentru că în ultimul editorial al anului 2019 vreau să vă reamintesc de unul dintre cei mai importanți și măreți soliști ai cântecului popular românesc, de 70 de ani încoace, maestrul NICOLAE SABĂU.
Omul acesta, simbol al neamului românesc, este o fericire continuă, este energie și lecție pentru noi toți cei care am uitat sau nu știm cum se trăiește cu adevărat! Am trăit zilele trecute o experiență unică, o dată-n viață. Mi-e greu să descriu emoția în cuvinte, pentru că de ziua maestrului, la 7 decembrie 2019, am ajuns alături de echipa mea acasă la Nicolae Sabău, la împlinirea celor 90 de ani ai acestuia! Am vrut să-i fac o bucurie și sunt onorat că am reușit! Sunt mândru că îl cunosc și că pot să exclam că-l iubesc pentru tot ce înseamnă pentru români.
E un om-emblemă, e un om în adevăratul sens al cuvântului, o enciclopedie a bunătății, un tezaur, un simbol veritabil pe care trebuie să-l stimăm și să-l prețuim! Dar dincolo de toate vorbele acestea, pe care-mi place să le aduc mereu în atenție atunci când vine vorba despre oameni pe care eu îi apreciez pe deplin, Nicolae Sabău mi-a arătat însemnătatea vieții. M-a pus cumva cu picioarele pe pământ! E lucid și la 90 de ani conduce, trăiește, iubește tot ce mișcă în jurul său, dăruiește înțelepciune și te face pe tine, un tânăr, să conștientizezi că viața e un dar nespus!
Nicolae Sabău este, azi, cel mai în vârstă interpret al folclorului românesc și nu-i spectaculos pentru asta și nici pentru vârstă, mai ales că nu o simte! E uriaş pentru repertoriul său, pentru felul în care-a trăit o viaţă pornită de jos, din talpa satului, ajungând să fie iubit de-o Românie întreagă, pentru verticalitate, demnitate, curaj, trăinicie și repertoriul fenomenal pe care-l are, de la doine la cântece de jale, despre mamă, tată, cântece de război sau tropotite, reprezentative pentru Maramureșul istoric.
Acest mare artist e mai mult decât un tezaur, e o veșnicie care continuă să inspire prin vitalitate și omenie. Nu a trăit simplu, dar tot ce-a sădit în viața sa a fost ca un soi de împlinire a unui destin pe care nu l-a planificat, dar l-a îndeplinit, cu iscusință, de minune. Veșnicia stă aproape de Nicolae Sabău, chiar acolo, la Cicârlău, în muzeul său, printre pozele și amintirile sale, pentru că el a stat în loc, sădindu-și România în piele și-n suflet, ca pe-un testament al ființei sale, cântul și costumul popular fiindu-i glia, țara, masa, neamul, mama, tata și toată existența.
Nicolae Sabău este, pentru mine, o icoană a simplității. Și e hazliu, și trăiește! La fel cum a făcut mereu, neavând pic de regret! Iar folclorul românesc este bogat prin tot aportul lui, fiind singurul mare artist care reprezintă cu cinste, de 70 de ani, cinci zone folclorice distincte, toate din marele Maramureș! Pentru mine, Nicolae Sabău este parte din definiția lui Blaga. El e veșnicia întruchipată a satului. Și e și simbol românesc, peste toate, unul care nu va fi uitat niciodată și care sigur, dar sigur, va sta în loc de definiție a înaltului! Sunteți veșnic, maestre! La mulți ani!