Întotdeauna am fost fan al începuturilor. Nu știu cum, dar găsesc în ele puterea noastră de a ne regenera, de a găsi noi și noi resurse și de a spune cu ardoare că o putem lua de la capăt. Nu învățăm niciodată din greșeli. Dar asta știm deja și oricât de tare am încerca să reparăm ceva, până nu dăm din nou cu capul de pragul de sus, nu ne învățăm minte. Oricând putem avea un start, nu doar la început de an. Oricând ne putem reconstrui sentimentele, ne putem remodela și putem găsi în interiorul nostru valențe despre care nici nu știam că există sau nu ne imaginam că le putem avea. Viața e construită în maniera asta, de a ne oferi mereu posibilitatea de a alege, de a găsi portițe. Chiar dacă uneori pare că toate căile sunt închise, întotdeauna, undeva, există o lumină care-i cheia împlinirilor și speranțelor noastre.
Începuturile nu țin numai de noi. Nu strică să facem curățenie și-n jur și să vedem pe cei care ne sunt sau nu fideli, oamenii care cred și țin la noi, care nu ne mint în față ascunși sub pretextul protejării, oamenii care știu cine suntem și ce putem, dar care ne lasă să strălucim așa cum vrem, în nuanța pe care ne-o dăm singuri, nu cea impusă de ei. Să știți că-i greu să pornești pe un alt drum, diferit! Dar în anumite situații, rămâne ultima șansă pentru a păstra echilibrul emoțional și pentru a găsi în viață o fericire, nu o povară care trebuie dusă către un inevitabil final! Nimic nu e ușor pe lume, asta-i sigur! Dar la fel de sigur este că stă în natura noastră să ne scuturăm și să fim alții!
Nu neapărat mai buni sau mai frumoși, nu trebuie să devenim falși, în schimb trebuie să fim, așa cum îmi place mie mereu să spun, în cea mai potrivită variantă a noastră, cea pe care o simțim cu adevărat și care nu ține nici de locul de muncă, nici de rate, oameni, iubiri sau bani, ci doar de noi. Restul sunt variabile, importante, firește, dar care-s maleabile și pot fi reinterpretate pe parcurs. Pentru că timpul trece și n-avem noi cum să-l oprim. În schimb, îl putem aduce de partea noastră, trăindu-l pe deplin, ca și cum ar fi pe final în permanență, găsind în el nu ce ne poate oferi, ci fix ceea ce putem noi lua de la el!
Pentru că-i început de an, eu cred că nu strică să ne uităm puțin în oglindă, să ne dăm două palme și să ne vină mai mult mintea la cap. Să nu facem planuri absurde, să nu ne punem dorințe mărețe. Să visăm cu picioarele pe pământ, să ne vedem de pătrățica noastră și să trăim. Să trăim la maximum o viață pe care sigur, dar sigur nu o vom mai primi a doua oară. Eu unul vreau ca în 2020 să pot fi mai deplin, mai răbdător, mai împăciuitor, mai calm și mai liniștit. Vreau să pot oferi aceleași lucruri minunate pentru voi, ca și până acum.
Vreau ca muzica mea să treacă într-o altă etapă și să vă arăt că arta poate fi o alternativă minunată, ca refugiu și bucurie, la tot ce este trist și sumbru, în jurul nostru. Vreau cu ardoare ca proiectul meu - „SIMFONIC“ - de pe 22 martie, de la Sala Palatului din București, de la ora 20:00, alături de 100 de oameni pe scenă și invitați speciali, să vă poarte într-o lume a visării, redescoperindu-mă pe mine și cântecele mele, altfel. Și dincolo de toate astea, vreau să-mi trag sufletul și să fiu aproape de voi, scriindu-vă, oferindu-vă părți ale sufletului meu și inspirații mărețe. De asta-i mereu bun un nou început... pentru a vedea viața cu alți ochi! Cei potriviți!