Există oameni care inspiră prin simpla prezență. Există, cel puțin pentru mine, personalități care uimesc de la primele fraze și care, ulterior, dovedesc că au calități supreme, din ce în ce mai rare în lumea asta plină de hiene, pusă pe-un război interior, în care fiecare ar face orice ca să supraviețuiască, indiferent de faptul că rănește, lovește sau, nedrept, se cațără pe numele cuiva.

Există nume care luminează prin simpla rostire. Și sunt onorat că le pot creiona, în cuvinte, portretul pe care l-au impregnat în sufletul și-n percepția mea. Nu sunt neapărat cel mai în măsură pentru a lansa cuvinte mari, dar știu că în toți anii aceștia ai mei de muncă asiduă, am câștigat puterea vorbei și-am înțeles că putem fi mai bogați dacă ne raportăm la cei de lângă noi și le urmăm exemplul pozitiv. Unul dintre aceste exemple este, fără doar și poate, doamna cântecului popular românesc, FLOAREA CALOTĂ.

Dumneaei are măsură în toate. Are verb, are decență și o fluență în idei pe care nu o întâlnești foarte des. Dar eu sunt uluit de felul său de-a așeza fiecare parte a imensității sale. Mulți oameni au talent, însă doar cei aleși reușesc, într-o viață de om, să găsească lumina perfectă în care să-l pună, portretul ideal și nuanța care să le dea greutate și o înțelegere exactă. Asta face Floarea Calotă, de ani și ani buni. Oferă un talent neasemuit românilor și descrie o parte din țara asta în glas, în repertoriu, în arta sa.

Profesionalismul său nu prea are margini și niciodată, dar niciodată nu lasă ceva la voia întâmplării. Își pune toată priceperea, mereu, în fiecare apariție, în viață, în parcurs, iar asta i-a dus nu doar seninătate pe chip, ci și un imens respect. În fond, asta ar trebui să ne definească pe toți - puterea de-a sta demni și de-a trăi viața fix așa cum vrem noi, fără a face compromisuri sau abdicări de la propriile valori. Provine dintr-o familie de artiști, cu talent nativ, cu har pur și a transmis mai departe asta și copiilor, alături de soțul său, și el poet. Pruncii ei, Ioana și Mihai, moștenesc această calitate și făuresc artă, unul în teatru, celălalt în pictură, ambii având frumusețe în suflet și bucurie de-a trăi, la fel ca mama lor.

Pentru mine, doamna Floarea Calotă este modestie pură, deloc jucată. Este un om conștient de valoarea lui, nefăcând caz cu asta, doar oferind, cu atenție, în doze potrivite, dragoste lumii și spațiului românesc, pe care-l cântă cu ardoare și cu patos, reprezentând cu cinste zona Teleormanului. Aș mai adăuga că e autentică, la modul cel mai propriu al termenului. Nu a ieșit din costumul popular adevărat, încercând mereu să promoveze imaginea unei românce de cândva, cu înțelepciunea sa, cu inteligența nativă, cu spiritualitate și devotament pentru glie și arta înaltă. Doamna Calotă definește omul complex. Nu mai menționez toată povestea cu simbol românesc și valoare incontestabilă, pentru că e știută și pentru că melodiile sale, deși călcate de mulți în picioare și mânjite cu antitalent, sunt etalon atât pentru zona sa, cât și pentru întreaga Românie.

Mi-e tare drag de dânsa - și ea știe asta! - și sunt fericit că în ultimii doi ani am putut să-i aduc mici bucurii la emisiunile mele, acolo unde, de fiecare dată, mi-a oferit câte-o lecție de profesionalism - de la ținută la răbdare și repertoriu, la fiecare centimetru gândit și rostit, până la discurs, esență, substanță și fluență. Doinește într-un fel în care eu n-am cum să nu mă emoționez și vă mărturisesc sincer că este obiect de studiu vocal și nu numai! Este exemplu de artist, cu litere mari! Omul Floarea Calotă, în completare, este bun și primitor, perfecționist, cald și dur cu profesia sa, blând, modest din cale-afară, cu încredere în sine, înalt... O floare a autenticității: FLOAREA CALOTĂ!