Cum mă simt eu la 44 de ani? E foarte simplu. N-am niciun fel de regret care să mă urmărească din spate și sunt fericit cu mine și cu tot ce-am parcurs până aici. Sunt perfect conștient că mai am încă pe-atât de muncă și că provocările sunt abia la început, dar parcă n-ar avea sens și farmec viața mea, dacă n-aș avea în ea permanente momente în care să fiu pus la încercare, să-mi testez limitele, să inovez și să ajung în zone în care nu credeam vreodată că voi ajunge.

Istoria aceasta a anilor nu e altceva decât o frumoasă poveste creată pentru a avea niște date certe. Eu unul n-am trecut de 30. Și nu spun asta doar pentru a crea vreun fel de senzație în jurul meu, ci pentru că așa mă simt și mă comport ca atare. Adică n-am suferit niciodată de complexul trecerii timpului, pentru că eu nu l-am perceput așa. Recunosc că și el a fost darnic cu mine și mi-a oferit momente care m-au făcut ce sunt azi. Se zice că atunci când ajungem în punctul celebrărilor e și-un prilej de bilanț. Eu de obicei evit să vorbesc cu de-amănuntul despre mine, pentru că sunt și-un om discret și pentru că nu sunt nici spectaculos, dincolo de scenă. Dar dacă e să trag o linie, imaginară, îmi dau seama că-s tânăr, deși am făcut multe, poate mult mai multe decât ar face alții în mai multe vieți. Dar am urât întotdeauna să pierd clipe în van. Să treacă fără să iasă ceva productiv, fără să mă ajute pe mine în sine să ajung mai bun sau mai performant.

Bilanțul nu e unul pompos. Am făcut tot ce mi-am propus. Am luptat și m-am lovit de multe opreliști. Am suferit mult și am fost pe nedrept judecat. Am strâns în suflet durerea și mereu m-am regenerat pentru că am un fel de putere interioară care nu-mi dă pace să stau. Am trudit cu sânge, am dat din coate, mi-a păsat, am avut voință și răbdare. Am ajuns pe mai multe capitole artistice și sunt fericit că rămâne muzica mea, de mai multe genuri, rămân emisiuni de colecție, picturi speciale, editoriale și spectacole pe care sigur oamenii și le vor aminti.

Nu sunt omul dorințelor mărețe. Mai ales acum, în timpul acesta ciudat pe care-l trăim, ar fi impropriu, ar fi deplasat să-mi doresc lucruri formidabile. De fapt nu mi le-am dorit niciodată, în special cele din plan material. Sunt un om chibzuit și am cumva de toate, fără ca astea să însemne extravaganțe majore. Eu sunt un om modest, care trăiește la fel și care niciodată n-a făcut caz de cine este sau ce a realizat. Sunt bucuros cu ele, dar nu mă bat cu pumnul în piept și nici nu impun nimănui nimic. Vreau în schimb să trecem cu bine peste nebunia pe care o trăim, care mă rănește. Zilnic, din ce în ce mai tare, și care nu mă lasă să-mi fac profesia cum ar trebui, să mă exprim în voie și să fiu eu, în largul meu, un artist care-i deplin pe scenă, în mijlocul celor care l-au făcut ce este azi.

Dincolo de asta, vreau să rămân rațional, cumpătat și cu dragoste de lume și de viață. Vreau să pot face lucruri de calitate, fie că sunt pe scenă, pe internet sau la TVR 2, acolo unde, pe 6 septembrie, începe cel de-al cincilea sezon al emisiunii mele. Vreau să am în continuare simțul penibilului, să mă pot exprima în voie, să trăiesc partea mea de lume și de artă, care chiar dacă nu coincide întotdeauna cu marea masă a mediocrității, este plină de frumos și de înalt. Vreau să pot crea și să pot oferi în continuare din ceea ce însemn! Și aș mai vrea să am norocul să depășesc cu mult cei 44 de ani, în care să fac tot atâtea și să am același aplomb. De sărbătorit, îi sărbătoresc pe scenă, la ora 20:00, la Grădina de Vară Herăstrău, pentru că mi-e drag de voi... de ziua mea!