Mereu am ştiut că fiecare are locul lui sub soare. Oricât se bat oamenii pentru supremații, fiecare ajunge să aibă o parte din ceva. Eu cred în competiție și-n dorința de a fi mai buni, dar asta nu înseamnă că trebuie să călcăm peste orgolii și principii doar pentru a ajunge în vârf, nu înseamnă că trebuie să devenim lipsiți de respect, fără scrupule, pentru a ne atinge scopul. Vedeți voi, eu n-am pășit niciodată peste sentimentele cuiva. Ba chiar am renunțat la multe dacă am știut că rănesc cu ce fac sau ce zic.
Uneori, chiar dacă e greu și chiar dacă situația o impune, nu pot fi lipsit de suflet, nu pot lăsa interesul să primeze în defavoarea omeniei. Dar s-a pierdut tare pe parcurs acest principiu și oamenii au ajuns niște oportuniști, dornici de a vedea doar interesul propriu, într-o mare de incertitudine, care oricum n-are învingători în niciun moment al ei. Poate doar învinși.
Mereu am vrut să fiu cu un pas înaintea tuturor și să-i las pe toți să pice în propria capcană a nepăsării. De asta nici nu mă afectează prea tare comentariile și răutățile, pentru că știu, mai mult ca oricând, că anumite specimene pe pământul acesta nu vor putea ajunge mai sus, nu-și vor putea depăși condiția. Ba chiar mă miram, în general, nu la mine, la alte personalități, mai mult sau mai puțin vizibile, cu câtă răutate și înverșunare comentează unii, porniți de-o frustrare continuă și complexă. Micimea celor care-s lipsiți de bun simț și de minte nu poate fi contracarată, în schimb eu cred că nimeni n-are dreptul să comenteze pe cel de lângă el.
Firește că toți avem păreri, justificate sau nu. Firește că avem dreptul de-a ne place sau nu, de-a crede sau nu, dar de acolo la injurii și lipsă totală de asumare și de rațiune, e cale lungă. De asta mă doare tare că asist la o depreciere profundă a lumii în care trăiesc, a țării mele, a românilor. Mi se pare că pandemia și perioada asta grea prin care trecem, abia acum își arată efectele și ce credeam eu că va fi o schimbare, a fost doar un vis în van. Se pare că suntem mai răi și mai porniți.
Mie mi se pare foarte tare că asist la un soi de circ continuu, fără ieșire, în mijlocul căruia trebuie să stau și să rezist, ba chiar să-mi fac numărul pentru puștii cuminți, care mai au răbdare și stau pe scaune. Că mă pot înghite mai marii clovni oricând, e drept, dar nu-mi pasă, pentru că eu simt și vreau și pentru că e responsabilitatea mea să ofer oamenilor decență, calitate, bun simț și lucruri care să-i ajute. Fac asta la TVR 2, din drag de țara mea, în fiecare duminică. Noul sezon va începe la 13 septembrie, iar prima ediție va fi chiar despre asta, povestind alături de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, dar și de Maia Morgenstern și Alina Sorescu cu Alexandru Ciucu. Și aici sunt guri rele, dar chiar nu-mi pasă. Nu-mi pasă pentru că sunt fericit cu munca mea, cu ceea ce construim și oferim și cu faptul că suntem o alternativă decentă, fără bălăcăreală, miștouri ieftine, muzică de factură proastă, îndobitocire, oameni îndoielnici.
Încerc să fac aceleași lucruri și cu arta și cu toate proiectele mele, de la piese, la pictură și toate celelalte activități, dar și la radio, la NAȚIONAL FM. De la 1 septembrie am revenit cu un nou sezon, de luni până vineri, la ora 19:00. Nici aici nu-mi pasă de ce zic unii și alții. Difuzez muzica de calitate, românească, de ieri până azi, dar care-mi place mie și care merită să se audă pe intervalul meu. Cred cu ardoare c-ar trebui să fim mai asumați, mai indulgenți. Să tragem o gură de aer proaspăt în piept și să ne revenim, deși mi-e greu să cred asta!