Îmi place să scriu despre oameni, despre faptele lor admirabile și chiar vreau să cred că editorialele mele, în timp, dincolo de orice altceva, v-au făcut să redescoperiți personalități sau să le priviți cu alți ochi ca și până acum, ori dacă nu, să vedeți și din altă perspectivă lucrurile. Credeți-mă, de multe ori, ne facem impresii eronate despre cei care apar la televizor, judecând cu ușurință, fără a vedea arta, fără a încerca să trecem peste prejudecăți. E foarte simplu să pui ștampile și să ți se pară că totu-i greșit, fără a te analiza, măcar pentru câteva momente, și pe tine! De obicei, e bine să punem în balanță și să vedem partea frumoasă din oameni.

Uneori îmi place să fac un exercițiu mai ciudat, dar extrem de interesant. Anume acela de a sta și de a privi pe cei care trec pe lângă mine, pe cei de pe stradă sau din mașini. Este formidabil să vezi complexitatea umană și să-ți dai seama că nu ești nimic dacă n-ai avea rațiune, dacă nu redefinești în permanență valorile și principiile, conduita și parcursul prin viață. Cred din suflet că ar trebui să ne vedem mai mult de pătrățica noastră și să încercăm să luăm cei mai bun de la tot. Eu unul am obosit cu cei care-s permanent împotrivă, am obosit să obosesc de-atâta nevoie, de durere și răutate.

Se poate trăi și cu partea aceea plină a paharului, chiar dacă ea nu-i întotdeauna cea mai bună și mai specială variantă. Și se poate trăi și fără a pune ștampile. Prea ne place să-i vedem doar pe cei de lângă, fără să ne curățim complet gunoiul din privirile noastre. Ștampilele se pun, responsabil, din câte știu eu, la vot, nicidecum în viață și-n societate. Știu că e libertate și e bine să fie așa. Dar nu putem scoate orice pe gură, nu ne putem pune mai presus decât altcineva doar pentru că ne-am trezit cu fața la cearşaf sau pentru că avem impresia că suntem suficienți de citiți și de evoluați din câteva postări zeflemitoare aruncate pe Facebook. Eu unul văd lucrurile altfel. Cred că oamenii cu adevărat înțelepți și asumați sunt cei care privesc și iau decizii gândite, sunt cei care cântăresc de două ori și se ghidează după principii.

Vă mărturisesc că am și momente în care nu mă regăsesc în lumea actuală. Parcă este prea superficial totul și nu pentru că sunt eu vreun mare filosof sau negativist. Nu, dimpotrivă, văd mereu partea pozitivă, dar mă-ngrozesc când văd cum sunt manipulați cei din jur, când văd necunoaștere și dorință acerbă de-a te priva de frumos și bun, doar pentru că e mai confortabil să stai într-o nesimțită stare de incertitudine și declin. Firește că nu-i o generalizare, dar n-ar strica să încercăm noi, oamenii de bine, să mai schimbăm câte ceva. Știu că e greu, dar mai știu că e responsabilitatea fiecărui om să inspire, prin puterea exemplului, pe un altul. E de datoria fiecăruia să încercăm să facem o lume mai bună! Cum? E foarte simplu. Se poate începe cu altruismul, continua cu seriozitatea, dragostea de artă și de cunoaștere și lipsa dorinței nebune de-a judeca, de-a pune ștampile. Mi-ar face plăcere să știu că toți cei cărora le place atât de mult să dea verdicte, au și capacitatea de a susține idei și de a le transforma și-n viața reală în fapte concludente.

Și-ar mai fi frumos ceva - să vedem dincolo de ambalaj, de etichetele pe care le punem și să descoperim înaltul din noi! Nu doar așa, la statut poetic, ci pe bune, cu asumare și independență! Asta ar face bine tuturor și de ce nu, ne-ar sprijini să putem trece mai repede prin criza mondială cauzată de pandemie... o pandemie a omeniei, dincolo de multe altele...