Mă tot gândesc la școală, la cum arată ea azi, în 2020. Recunosc că mă înspăimânt când văd ce turnură au luat lucrurile și cum această activitate esențială în dezvoltarea unui om integru a ajuns să fie minimalizată complet, trimisă în online.

Nu se poate face școală pe calculator, dragii mei! Știu sigur că pentru a înțelege niște lucruri, pentru a învăța, pentru a acumula cunoștințe e nevoie de contact direct, de poveste, de interacțiune și de-o înțelegere clară a informației primite de la profesor.

Școala este, după părerea mea, cheia viitorului. În oricare stat și în orice perioadă, indiferent că acum 50 de ani nu exista tehnologie și azi există informație pe orice șanț. Și nu doar niște lucruri de ținut minte înveți la școală, ci și cum să fii independent, cum să-ți drămuiești timpul, ambițiile și sentimentele. Înveți cum să fii într-o permanentă competiție cu tine și cu cei din jurul tău și poate cel mai important, îți conturezi un caracter.

De mulți ani încoace, școala românească e oarecum diferită. Suferă tot felul de schimbări și toată lumea a uitat că trebuie să-ți placă să mergi la școală, să-l faci pe micul pici, care mai apoi crește, să fie fascinat atunci când pășește pragul instituției din care va ieși cineva la finalul drumului. Chiar dacă are teme de făcut, chiar dacă nu știe și-i greu, trebuie să existe dragostea de a fi în locul acela, iar copiii din ziua de azi și-au pierdut-o.

Astfel, în online, se adâncește și mai tare această problemă și, din păcate, în viitor va deveni ceva facultativ dacă nu se iau măsuri rapide. Dincolo de virus și de riscul din prezent, nu trebuie să lăsăm să ne scape printre degete, la „și altele“, și să luptăm cu toții pentru un viitor decent, pentru că școala nu pregătește doar doctori sau intelectuali, ea „prepară“ toți oamenii de mâine, cu toată atitudinea care-i va însoți o viață, alături de cei șapte ani de-acasă!

Eu n-am fost neapărat un elev model, fără cusur, am avut și materii la care n-am excelat și perioade în care nu m-am regăsit pe deplin, dar mi-a plăcut să merg la școală, să am colegi, să leg prietenii, să fiu în competiție, să am visuri și să încerc să lupt pentru ele. Mi-a plăcut să descopăr lucruri noi și cred că așa e și-n cazul vostru - multe din cele implicate atunci, se aplică și azi. Și mă doare să văd că școala de azi nu mai pregătește cultura generală, nu mai lucrează la cunoștințele adiacente și la faptul că pentru a putea avea un viitor cum trebuie e nevoie de oameni care să știe cât mai multe. Nu neapărat punctual, lecții, fișe și exerciții. Ci general, o cultură care să inspire, o istorie, geografie, dragoste de țară, informații cu și despre viață.

Nu sunt în măsură să am rezolvări. Nici măcar nu știu care sunt și nu cred că țin de mine. Poate de fiecare dintre noi câte puțin și cu siguranță de cei care reprezintă azi factor de decizie. Școala nu e o joacă, e o responsabilitate. Ea nu înseamnă materie îngurgitată artificial, ea trebuie să nască dragostea pentru viitor, pentru o profesie, trebuie să dea libertate visurilor și să-i atragă pe tineri pe drumul potrivit. Chiar dacă se vor abate unii pe parcurs, sigur câțiva, când se va cerne sita, vor ajunge să mulțumească pe deplin școlii, pentru ce sunt, așa cum facem noi, generații peste generații, azi!

Dascăli avem, profesori și învățători, ne trebuie doar sistem și voință, multă voință, din partea tuturor părților implicate în ecuație! Iar dacă cineva va pune vreodată la îndoială sensul școlii, în orice formă ar fi ea, într-o societate, să-și dea două-palme și să stea jos, cu nota 0 la purtare! Școala este, fără doar și poate, esența continuității temeinice a unei lumi!