Lumea noastră artistică este dominată de o multitudine de imagini şi caractere care au reuşit să străbată timpul şi să devină simboluri. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar eu cred foarte tare în ideea că arta din ţara noastră e clădită de eroii ei şi de moştenirea lăsată peste timp. Şi e de datoria fiecăruia să o cunoască, să o respecte şi desigur, dacă îi este pe plac, să o şi aprecieze.
Din moștenirea aceasta colosală un loc important îl are Anda Călugăreanu. Din păcate, n-am avut ocazia să o cunosc, dar am fost mereu fascinat de felul ei sublim de-a trăi arta, de forța pe care o avea atunci când cânta, juca sau când prezenta minunatele emisiuni pentru copii. Anda avea un farmec aparte, o putere nemaivăzută de a atrage oamenii, de a transmite mesaje, de a contopi mai multe talente într-unul singur, pentru a face lucruri de calitate. Îi plăcea cu ardoare să facă totul cu profesionalism și este celebră pentru implicarea sa în fiecare proiect sau inițiativă pe care o accepta.
Iubesc de copil personalitatea sa artistică. E și un fel de obiect de studiu, la modul propriu, pentru noi toți cei care facem această profesie nobilă. Nu știu cum să-i zugrăvesc cele mai potrivite cuvinte, dar Anda aduna în jurul său soare și fericire. A avut o determinare de fier și și-a depășit condiția, făcând teatru și jucând pe scenă, deși era deja o vedetă. A trecut de la un gen muzical la altul cu lejeritate, a strălucit pe scena Cenaclului Flacăra și a bucurat în toate scenetele jucate la televiziune cu Octavian Cotescu sau Dem Rădulescu.
Cumva, fiecare latură artistică a Andei a însemnat performanță. Mai mult, a făcut și televiziune cu succes, cu o emisiune pentru copii, lansând zeci de tineri care azi au cariere apreciate. Dar cred eu că dincolo de toate astea, spiritul ei artistic e prezent și azi și e complex, pentru că o întâlnești pe Anda și în teatru, și la tv, și pe urmele folk-ului, dar și în muzica ușoară românească, cu zeci de șlagăre nemuritoare, compuse de nume emblemă. Anda Călugăreanu a avut o lumină supremă care a strălucit și care o plasează acum, în anii aceștia, în rândul clasicilor. A fost un destin încercat și poate și asta i-a conferit, peste ani, o aură aparte, pe care o rememorăm și de care ne bucurăm la orice pas.
Mi se pare că fiecare artist pe lumea aceasta are un crez, are un țel suprem - acela de a face oamenii fericiți. Iar Anda Călugăreanu a reușit asta cu prisosință, chiar și dincolo de trecerea ei. Și mai e important, pentru fiecare creator, ca ceea ce a reușit să lase lumii, să aibă ecouri peste vremi. Iată că și la acest capitol ea bifează cu brio. Anda nu avea vanități. Era simplă și naturală. Era sinceră și poate și de asta era așa iubită de toți cei care s-au declarat fermecați în acei ani de talentul ei multiplu. Vocea sa poate fi recunoscută cu ușurință și avea o ghidușenie a interpretării și o bucurie de a oferi fericiri celor din jur, indiferent de ceea ce făcea sau de stilul pe care îl interpreta!
A fost o minune și a plecat prea devreme, fără drept de apel. Îmi place să cred că e asemeni unui trandafir japonez, fără moarte, care pe zi ce trece devine tot mai roditor, păstrându-și vitalitatea și nonșalanța peste ani. Da, da! Asta avea Anda - nonșalanță, naturalețe, talent cu duiumul și o stea de care a profitat din plin, nelăsând să-i scape nicio bucată din ceea ce înseamnă ea ca om de scenă, ca artist colosal! Mă înclin pentru Anda Călugăreanu și am mare drag de ea și de întreaga ei comoară, pe care o puteți căuta pe YouTube! Veți fi fascinați, vă garantez!