Nu prea mai știm cum să avem grijă de sufletul nostru. Nu prea mai știm să ne facem bucurii și cu siguranță am uitat ce înseamnă să trăiești liniștea, ca pe o normalitate a firii. Se spune că sufletul este continuarea minții, a rațiunii. Nimic mai adevărat! Dar ce te faci atunci când acesta nu mai are suficiente motive ca să-și continue parcursul fără încărcătură? Nu cred că există o rețetă ideală pentru asta, pentru așa-zisa reabilitare, dar cumva, gândindu-ne simplu, e foarte ușor să-l transformăm în motorul vieții noastre!

Cum să avem grijă de suflet? Păi vă pot spune ce fac eu. Am învățat în ultima vreme să nu mai aplec foarte tare urechea la tot ce-i negativ și la tot ce-mi poate face rău, într-o măsură sau alta. Mi-am creat un fel de scut de autoapărare, care mă păstrează lucid și care nu-mi dă voie să am gânduri ce nu fac bine. Mi-am impus asta și mi-am dat seama că nimeni nu e mai presus ca nimeni și că aceia care nu au umanitate, nu au judecată și niciun strop de educație nu mai pot fi întorși pe calea dreaptă, astfel că nu are sens să-mi bat eu capul prea tare.

Apoi am învățat un lucru pe care nu-l făceam înainte de pandemie. Îmi prețuiesc timpul și-l investesc cu folos în fiecare clipă. Dincolo de toate astea, prețuiesc mai mult fiecare secundă și-mi filtrez foarte tare informațiile. Emoțiile sunt cele care ne hrănesc sufletul, astfel că mă încarc cu emoții speciale. Ascult muzică de calitate, vorbesc cu oamenii care mă inspiră și-i urmăresc pe cei care au ceva de spus.

Învăț, cumva, să fiu un om lipsit de ranchiună, să fiu focusat pe pătrățica mea și să-mi duc toate cele fără să încarc pe cineva. Mă uit la filmele care-mi plac și nu judec. E foarte important să nu ne mai dăm cu părerea despre oricine și orice, fără să ne uităm în propria noastră oglindă. Eu consider că am dreptul să spun ceva doar atunci când mă știu imaculat și când știu că eu nu sunt sau nu fac la fel ca persoana despre care comentez.

Îmi hrănesc sufletul gândind pozitiv. Evit foarte tare să privesc manipulările zilnice, evit să văd răul care pune stăpânire pe noi și lipsa de umanitate. Cum am pierdut foarte mulți oameni dragi în ultima perioadă, încerc să fiu aproape de cei la care țin. Apoi încerc să mă inspir din cele care sunt în jurul meu. Încerc să-mi fac bucurii simple și să mă încarc cu forța pe care mi-o dau cei care mă iubesc și care nu caută vreo secundă să fie interesanți sau falși.

Ne putem îngriji de suflet păzindu-l de influențe nefaste, de iubiri nocive, de interes, de oamenii care nu au nicio legătură cu noi. Îi putem face bucurii prin cele mai mărunte lucruri. Spre exemplu, voi când v-ați bucurat ultima oară de o cafea savurată în tihnă, de o carte bună citită pe nerăsuflate, de un dialog interesant, de lucruri noi și captivante? Nu le știm pe toate și cu siguranță atunci când afli o noutate, nu poate fi decât o fericire.

Sufletul este oglinda caracterului nostru, ne trădează sentimentele și ne face cumva vulnerabili, în sensul pozitiv. Sufletul ne dictează acțiunile și ne poate stăvili impulsurile. El ne aduce zâmbetul pe chip și ne poate face, fie că vrem sau nu, oameni mai buni. Tot cu sufletul putem muta munții și el ne aduce fericirile. Nu vă dau sfaturi, n-am această autoritate și nici abilitatea de a o face, dar e bine să aveți mai multă grijă de suflet, să nu-l lăsați în paragină și să încercați să nu-l mai murdăriți cu tot felul de nonsensuri! E cel mai important!