Teatrul și filmul românesc are în continuare eroi de seamă. Într-adevăr, inevitabil, se duc numele mari, se duc luminile care au format un stil aparte și o generație irevocabilă. Dar chiar și așa, n-ar strica, după fiecare plecare, să facem un fel de strigare a catalogului și să-i aplaudăm mai tare pe cei care mai sunt printre noi și care, mulți dintre ei, încă joacă, într-o formă excepțională.

Este și cazul minunatei actrițe Rodica Popescu Bitănescu. Vitalitatea ei te lasă mască și felul în care se prezintă, la vârsta sa, este uimitor. Mulți ar spune că râsul său inconfundabil îi este simbol, dar dincolo de această ștampilă, Rodica este o actriță a simțurilor, a farmecului de-a transmite, un atent și abil mânuitor al emoției. Versatilitatea sa artistică a făcut ca în cei peste 60 de ani de carieră să joacă și film și teatru, să facă și televiziune și caractere diverse, dintre cele mai complexe, roluri de compoziție, dar și partituri pline de umor și de exuberanță.

Rodica Popescu Bitănescu este și dramaturg, având mai multe piese care s-au jucat cu succes, peste tot prin țară. Este și regizor și are capacitatea aceea specială prin care reușește să capteze atenția oamenilor, să-i cucerească iremediabil. Unde mai pui că încă joacă, cu toată forța și are nenumărate idei de pus în practică, asta pentru că spiritul său, cel al omului ales, este de neînvins, este o lumină care străbate vremile și care pune în panoplia românească a teatrului caracterul unei mari actrițe, un simbol autohton iubit și adulat.

Rodica, pentru că-mi permite să-i spun astfel, este unul dintre oamenii care mi-au acordat șanse la început de drum, prin anii ’90. M-a luat alături de ea și de Draga Olteanu Matei în spectacole prin țară și astfel am reușit să ajung în fața publicului, am cunoscut prieteni dragi prin ea și am înțeles că scena e un joc continuu, respectat, care nu are reguli, dar are acel soi de genialitate pe care o stimulează în tine și-n felul în care alegi să-ți reprezinți talentul.

Am văzut-o pe scena Naționalului din București de nenumărate ori, în capodopere, în roluri de dramă atipice cumva pentru ea, pe care le joacă fără măsură, cu o devoțiune spectaculoasă și cu un talent fără margini. Strălucește în marile filme românești în care a jucat și atunci când apare pe micul sau pe marele ecran este instant sărbătoare, este bucurie. La fel se întâmplă și în zecile de piese de teatru radiofonic în care a avut roluri unice. Profunzimea Rodicăi stă ascunsă în toate caracterele pe care le-a însuflețit în teatru.

Viața sa, dincolo de profesie, chiar dacă a început complicat, cu istorii răvășitoare, a continuat într-un soi de dragoste continuă, atât pe scândurile scenelor pe care le-a atins, cât și acasă, unde trăiește de vreo 46 de ani o iubire nestinsă, deplină, alături de un om care a susținut-o mereu din umbră, domnul Mircea Bitănescu.

Rodica este optimism, este singurul om pe care l-am întâlnit și care inspiră de la prima vedere pozitivitate, chiar dacă uneori sufletul îi plânge. E în firea sa să construiască, să desăvârșească și iubește profesia aceasta în cel mai înalt mod cu putință. Rodica este parte a generației marilor actori români, cu premii importante, cu o stea pe Aleea Celebrităților și cu ceva important, la care mulți tind - dragostea din partea publicului român, cel căruia și-a dedicat parte din năzuințele și împlinirile sale.

Rodica Popescu Bitănescu este verdele de vară, este bucuria primei ninsori, este uimire și zâmbet laolaltă și actrița surprinzătoare, care te poartă cu credibilitate în lumea sa, în stilul său, fără să facă artificii inutile. E naturală, este unul dintre oamenii pe care-i iubesc nespus, un exemplu. Rodica este una dintre medaliile de aur ale românilor!