De multe ori ni se pare că este cineva care are ceva cu noi. Punem tot ce ni se întâmplă pe seama unor motive imaginare, pe seama unui destin care vine de undeva, dar niciodată nu ne uităm în propria noastră ogradă pentru a vedea că în mare măsură suntem forma faptelor noastre. E greu de recunoscut, știu asta. Este greu să îți asumi responsabilități și să reușești singur să găsești soluții, să lupți pentru a nu mai repeta greșeli și să ai o atitudine demnă. Consider că aceasta este una dintre problemele majore ale lumii în care trăim - lipsa de asumare, lipsa unei responsabilizări individuale, care să nu aibă de-a face neapărat, în vreun fel anume, cu ce e în jur.
Tuturor ne e teamă să dăm piept cu problema în sine. Eu am învățat asta în ani. Dacă ceva nu a mers, am încercat să văd sursa. Dacă am greșit ceva, mi-am asumat eșecul și am încercat să îndrept lucrurile. Dacă asta ar deveni o prioritate în România noastră mare și pestriță, atunci s-ar mai schimba câte ceva. Dar cum toată lumea preferă să paseze vina, cum tot timpul altcineva e vinovat pentru eșecul tău, această schimbare pare a fi într-un orizont destul de îndepărtat.
Eu nu țin nimănui lecții de morală. Nu-mi stă în fire și nici nu sunt vreo autoritate în domeniu. Spun pur și simplu ce văd, ce simt și ce aud în jurul meu, trecând prin experiențele mele. Să știți că eu nu am o viață perfectă, ba dimpotrivă. Am o mulțime de probleme, de rate, de greutăți, de tristeți, frici și nemulțumiri, dar nu caut vinovați în altă parte decât în mine și nici nu mă lamentez sau mă plâng. Eu sunt măsura faptelor mele, a alegerilor pe care le fac sau le-am făcut pe parcursul anilor, a fiecărei etape, mai bune sau mai puțin bune, prin care am trecut.
Oamenii uită să vadă ce fac ei, uită să privească în sufletul lor. Mereu am fost împotriva celor care îi comentează pe alții, care se uită oriunde, fără a se privi pe ei înșiși. Eu dacă mă știu pe mine cum sunt, imperfect, nu comentez imperfecțiunile altora, stau în banca mea și merg pe principiul acela românesc vechi și plin de însemnătate - „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!“. Și uite așa ne dăm seama că avem viața pe care ne-o construim singuri. Trăim fiecare moment ca o consecință a ce facem anterior. Alegerile ne definesc, acțiunile ne definesc și chiar dacă uneori nu ne place, atitudinea și caracterul sunt oglinda fiecăruia dintre noi.
Să știți că e grea misiunea de om. Este poate cea mai nobilă și cea mai perversă, în același timp, meserie de pe lumea asta. Pare simplu la prima vedere, pare totul o întâmplare și ni se pare că orice altceva e mai important, dar nu, deloc nu e așa! Cum ne așternem, așa dormim! Chiar merg în viața mea pe acest principiu și eu unul am grijă mare de ce fac pentru mine, de ceea ce spun, de felul în care mă comport cu cei din jur! Cumva, fie că vrem sau nu să recunoaștem, acțiunile se întorc împotriva noastră! Ce vreau eu să spun e simplu!
Nu există niciun fel de vinovați, dar absolut deloc, pentru forma vieții pe care o avem, fiecare dintre noi! Știu că mulți mă veți contrazice și nu veți fi de acord, dar da, în viziunea mea, viața e un șir de alegeri, de fapte, de consum, de muncă, de șanse și de fler, de inteligență și de putere! Toate astea la un loc fac să ne fie bine sau nu! N-are rost să căutăm vina altundeva decât la noi, să ne punem semne de întrebare și să ne dăm seama, o dată pentru totdeauna, că suntem măsura faptelor noastre!