Celebrăm România doar când ne aducem aminte, când ne convine sau când e Ziua Națională. În restul timpului, ce să vezi, nu mai e pe placul nostru, nu mai e cel mai potrivit loc și am face orice ca să aruncăm cu noroi în ce are ea mai bun.

Nu ne merităm țara. Nu merităm, de multe ori, să fim una cu ea. Mi se pare că a devenit o rușine să spun că sunt român, eu mă mândresc cu asta. Și nu pentru că nu aș simți asta, ci pentru că cei din jurul meu mă consideră expirat. E la modă să dai cu piatra, să fii împotriva curentului, să spui că nu te mai regăsești.

Așa-i, nu avem cel mai fericit popor, dar țara e mândră și este, din păcate pentru noi, mânjită zilnic, lovită, pusă la colțul rușinii.

Tot mă întreabă oamenii de ce am drag de țara mea? Pentru că aici m-am născut, aici m-am format, aici am spus prima dată „mama“, aici e spiritul meu, aici m-am realizat, aici pot fi eu așa cum mă simt cel mai bine.

Am drag de România pentru diversitatea și unicitatea ei, pentru locurile formidabile, pe care, prin profesia mea, am putut să le descopăr.

Am drag de România pentru toate simbolurile care mi-au alinat copilăria, pentru valorile speciale, pentru toți idolii, pentru folclor și pentru costumul popular, pentru tradițiile de cândva, un adevărat tezaur, și pentru toate minunile pe care încerc să le aduc în fața oamenilor la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15:00, la emisiunea „Drag de România mea!“. Pentru că, într-adevăr, mi-e drag de România mea!

România e o provocare. Eu așa o văd. E provocare să vrei să stai, să o respecți, să-i faci față, să te bucuri că ești parte a ei și să pui, măcar puțin, umărul la schimbarea ei. Până la urmă, n-avem cum să vrem ceva mai bun pentru ea și pentru noi, dacă așteptăm izbăvirea din senin și stăm cu mâinile în sân.

România mea este țara în care vreau să mor, este fiecare cuvânt al marilor poeți, este leagănul culturii și modul prin care simt că aparțin lumii. Nu înțeleg cum ar putea cuiva să-i fie rușine cu propriile origini, mai ales că ne identificăm cu locul acesta. Originile fac parte din structura noastră! Și-am văzut asta peste tot pe glob unde am întâlnit români!

Îi doresc patriei mele un singur lucru - să fie prețuită mai mult, de toată lumea, fie că e vorba de noi, cei care apărem în fața publicului, de politicieni, de jurnaliști, de oameni simpli! Dacă fiecare și-ar pune asta în plan, România ar fi mai luminoasă și n-ar mai avea un dezechilibru atât de mare!

Și aș mai vrea să vorbim în limba română mai mult și să arătăm generațiilor care vin că e păcat să se piardă sentimentul de patriotism! Eu unul simt că țara mea este locul cel mai de preț de pe pământ. Și nu-i nicio exagerare în asta! Aici îmi sunt oamenii dragi, aici e casa mea, aici mă iubește publicul și aici mă pot realiza! Îi pot înțelege pe cei care au ales să plece, dar chiar și așa, să nu uite unde au făcut primii pași și cine și cum a pus primele cărămizi ale vieții lor!

Vreau ca România să se bucure de artiștii ei mai mult, de ieri până azi. Vreau ca lucrul cel mai de preț să nu fie neapărat exportul, ci fix ce avem înălțător aici. Vreau ca România, de ziua ei, în fiecare an, să fie mai înfloritoare!

Vreau o Românie așa cum o merit și eu și cum merită și ea, iar schimbarea pleacă de la fiecare dintre noi! Da, sunt mândru că sunt român, mi-e drag de țara mea și lupt ca s-o fac bine!