Multă lume spune că sunt un simbol al Crăciunului, că într-un fel sau altul, imaginea mea este asociată cu această sărbătoare, iar cântecele mele au devenit coloană sonoră pentru perioada aceasta în care deja am intrat. Nu știu cât e de adevărat sau nu, dar știu sigur că iubesc piesele mele dedicate Crăciunului.
Majoritatea sunt compuse de mine și, cumva, acolo se regăsește sufletul meu pe deplin, în mesaje simple, în sonorități care de care mai melodioase și mai pline de emoție, deloc siropoase, dar încărcate de o anumită doză de optimism.
În fond, zic eu, nu e deloc rău să iubim această sărbătoare și să încercăm să ne mai îndulcim timpul, să-l facem de calitate și să-i aducem ajustarea perfectă de care are nevoie pentru a ieși din cotidian! Pe alocuri, zic eu, că vremea aceasta, Crăciunul, ne salvează sufletul an de an și ne aduce pe linia de plutire.
Eu nu cânt colinde. Cânt propriile mele melodii, cu mesaj specific și cu anumite sonorități, pe care oamenii au ajuns în ani să le iubească și să le transforme în părți ale propriilor sărbători. Firește că-i onorant și, cumva, latura aceasta a carierei mele, care nu-i limitată, cum ar crede unii, doar la luna decembrie, mă împlinește.
Eram întrebat recent care-i cel mai frumos Crăciun al meu, din câte îmi aduc aminte... Nu aș putea indica unul cu exactitate, dar cele din copilărie joacă un rol important în viața mea, pentru că atunci vedeam totul cu alți ochi... Și vremurile erau altele și știam, fiecare dintre noi, să ne bucurăm altfel și să ne raportăm altfel la tot ce era în jur.
Eu sunt de părere că nu există neapărat „cele mai frumoase momente“, există clipe unice pe care le păstrăm și care ne-au influențat viața și parcursul. Apoi mai cred că de Crăciun este important să fim sinceri cu noi. Să stăm alături de cei pe care-i iubim, dacă asta simțim.
Să mergem în vacanță, dacă se poate și asta simțim. Să mâncăm, dacă ne vine, să dormim, să muncim, să ne uităm la filme de sezon, cu muzica lui Fuego pe fundal sau pur și simplu să stăm lenevind, cu gândul la bucurii. Nu există o rețetă ideală, iar pandemia m-a învățat că nu prea mai este bine să ne încadrăm viața în convingeri, pentru că la un moment dat ni se va dărâma această construcție din temelii și vom suferi mult mai mult.
Eu muncesc de Crăciun, anul acesta. Cânt oamenilor și nu poate fi o bucurie mai mare pentru mine acum, în prezent, decât aceea de a împărți muzica și emoțiile cu oamenii care mă iubesc și mă apreciază sincer.
Crăciunul nu are o regulă scrisă, dar e important să-l lăsăm să ne farmece. Să facem puțin „pe proștii“ și să ne mai deconectăm de la rațiuni, de la analize alambicate, să ne lăsăm duși de val. Să împodobim brazi, să luăm luminițe, să bem vin fiert cu scorțișoară, să ne facem bunătăți, să vedem filme de Crăciun, să ascultăm colinde și să încercăm ca toată atmosfera asta să ne mai salveze puțin din sufletul atins și încărcat de povara pandemiei cumplite prin care încă trecem și care se pare că nu va avea un sfârșit prea curând.
Așadar, eu vă rog să profitați de acest Crăciun, cum știți voi mai bine, fără opreliști! Să nu vă mai lăsați mânați de nicio obligație și să transformați totul într-o continuă relaxare!
Nu e glumă ce zic eu, dar chiar consider că printre clipele în care sufletul nostru are o șansă reală de a fi salvat și adus, măcar pentru câteva clipe, cu toată simțirea pe Pământ, se numără Crăciunul, cu tot ce implică el! Și chiar dacă e mai e până atunci, eu fur startul și vă doresc... un Crăciun Luminat, de Rai Colindat!