Deseori mă întreabă oamenii de ce pictez și de unde a luat naștere această pasiune? Am tot spus în interviuri că eu pictez de mic copil. Sigur, în perioada aceea, la un nivel de care n-aș fi mândru acum. Și nu mi-am imaginat vreodată că voi putea face ceva cu acest talent. Poate și de aceea nu m-am axat pe această artă și mi-am îndreptat toți pașii către muzică.

Peste ani, am cunoscut mulți pictori, iar în Germania, pe la finalul anilor 2000, la un bun prieten, artist plastic, Vasile Bedreagă, alături de regretata Maria Butaciu, am început să iau anumite lecții și să-mi recultiv dragostea pentru culori și pentru forme pe pânză.

Mai apoi a apărut criticul de artă Doina Păuleanu în viața mea, care ne-a părăsit prea curând din cauza Covidului. Ea m-a încurajat, mi-a confirmat talentul, mi-a dat încredere în mine și așa am făcut publică această pasiune.

Dar nu asta vreau să vă spun. Pictez pentru că acolo, pe pânză, mă simt totalmente liber. Fac ce vreau, cum vreau, îmi pun ordine în sentimente și le las să vorbească în forme și în nuanțele potrivite. Consider că viața, în general, e prea scurtă ca eu să-i irosesc timpul în van, pe lucruri neimportante. Așa că îmi doresc ca perioada mea liberă să fie folosită pe deplin. Și o investesc, inteligent spun eu, în pictură.

Nu sunt pictor, nu sunt un om foarte talentat și nu spun asta din modestie. Fac lucruri frumoase, dar nu mă pot numi cu adevărat pictor. Eu sunt artistul pasionat care și-a creat un univers propriu, în care se regăsește. Tablourile mele sunt sensibile și descriu flori. Nu sunt explicite, sunt așa cum le interpretez eu și le dau de fiecare dată un titlu poetic, o idee care să contureze ce-am simțit.

Picturile mele sunt mai mult decât o poezie a simțurilor, picturile mele spun povești. Nu mi le laud singur, dar iată că în anii aceștia, de când am început serios să mă documentez, să caut și să-mi perfecționez stilul, am reușit să aștern multe opere, care au ajuns în colecții private și care bucură oamenii. Acesta-i de fapt scopul. Acela de a aduce bucurii. Iar din banii obținuți din comercializarea lor, după plata taxelor, după ce îmi acopăr investiția, aleg să ajut tineri aflați la început de drum, să le dau o șansă.

Sunt tare mândru că nu trece în van această pasiune și n-am făcut niciodată mare caz cu ea. Prefer să o țin așa, simplă, să nu epatez și să nu mă dau în stambă, nici cu realizările, nici cu ajutoarele. Nu fac nimic în activitatea mea cu scop demonstrativ. Am trecut de multă vreme de această etapă. Tot ce realizez eu acum, fie că este pictură, muzică, televiziune, scris, absolut totul vine firesc, din drag de artă și de public.

Nu mă chinui să arăt că sunt bun sau nu și nici nu trăiesc cu presiunea că trebuie să confirm sau să dovedesc cuiva, ceva. Poate și asta mă ajută să-mi țin spiritul creativ în priză și permanent să vin cu noutăți pentru voi și pentru toți aceia care văd în mine un exemplu, un om care muncește și care trebuie urmărit, pentru că oferă calitate, în tot ce întreprinde.

Momentan am în plan mai multe proiecte legate de pictură. Sunt în lucru cu o nouă expoziție, mi-am propus să fac un eveniment în București, o lansare exemplară, ca la carte, cu rochii inspirate din tablourile mele și cu noutăți.

Vreau să încerc și noi teme pe pânză și mai vreau ca oamenii să înțeleagă ceea ce am spus eu de la început - dacă ai o pasiune, nu o lăsa niciodată în plan secund. Nu găsi scuze și nu te culca pe urechea comodității. Investește timp și suflet în pasiunea ta, pune umărul la muncă și lasă-ți sufletul să fie pe deplin fericit! Aceasta este de fapt, pentru absolut toți dintre noi, cheia unui echilibru și a unei vieți armonioase!