Cred că uneori sufletele noastre au nevoie de iubire mai mult decât orice pe lume. Au nevoie de confirmarea acesteia, de un fel de împlinire care nu doar să asigure continuitatea, ci să dea și speranță și încredere în sine.
Văd în jurul meu, la modul general, tot felul de tipologii de oameni și de relații, care de care cu un grad mai mare sau mai mic de complexitate și-mi dau mereu seama că iubirea sau, uneori, lipsa ei schimbă caractere. Prin iubire, oamenii își definesc parcursul și ajung să înțeleagă cum stă viața lor și unde se situează. Vorbesc despre iubirea completă, în toate formele ei, per ansamblu, fie că e din partea unei persoane dragi, a unor prieteni, a părinților, familiei sau pur și simplu a celor din jur.
Văd că e greu să ne arătăm sentimentele și e și mai dificil să ne iubim aproapele, să-l înțelegem și să-i găsim circumstanțele potrivite atunci când e cazul să facem asta. Eu cred că iubirea asta înseamnă de fapt. Înseamnă să înțelegi un om, să-i cunoști nevoile, să-l susții, să-l lași să strălucească prin afecțiunea pe care o porți. Să așezi alături de el, indiferent de statut sau de legătură, și o mică parte din tine, pe care să o lași să crească în fiecare om și să te bucuri de ea.
Nu contează, zic eu, toate decepțiile. Așa-i, de multe ori ne sunt înșelate așteptările și trăim dezamăgiri, dar asta nu are cum să oprească sufletul să simtă și să facă loc iubirii să-și poată conduce destinul prin viața noastră, oricum ar fi ea!
În cazul meu e mai ușor. Eu mă bucur de iubirea oamenilor, a publicului meu și simt asta în fiecare secundă și încerc să o dau mai departe în același mod. Mai apoi cânt muzică simplă, romantică, care are în prim-plan, prin mesaj și vers, acest sentiment. Poți transmite printr-un cântec, cu vorbele potrivite, mai mult decât dacă ți-ai construi un discurs atent și alambicat.
Sinceritatea muzicii mele este chiar în puterea pe care cuvântul de dragoste o are. Și-mi spun foarte mulți că iubirea din repertoriul meu nu e neapărat ideală, dar are sens, esență și devotament. Asta și pentru că am colaborat și colaborez cu mulți poeți și textieri, care simt diferit anumite lucruri.
Iubirea nu e neapărat un... client! Nu trebuie să-i satisfaci nevoi. Nu e pe bază de „cerere și ofertă“, nu e nici armă de schimb sau de foc și nici o modalitate viabilă, pentru unii, de a face vreun troc avantajos. După umila mea părere, iubirea este totul, început și sfârșit. Apărem din iubire, creștem cu ea și prin ea, o dăm mai departe, încercăm să o construim și să-i vedem cele mai bune laturi.
Nu voi înțelege niciodată de ce unii oameni nu văd sensul acesta și se chinuie, cu încăpățânare, să arate partea lor mai puțin pozitivă. Dacă înțelegem ce înseamnă iubirea și n-avem așteptări, dacă o lăsăm în pace, dacă nu-i cerem nimic în schimb, atunci sigur ea va rezolva multe de la sine.
Trebuie să ne iubim și pe noi, să iubim ce ne înconjoară, nu doar oamenii. Trebuie să iubim acest sentiment și să-l lăsăm să se exteriorizeze așa cum e cazul și așa cum poate descrie cel mai bine ce se ascunde adânc în sufletul nostru, uneori încărcat de multe responsabilități.
Așadar, cea mai bună apă pentru suflet este IUBIREA! Tot ea devine și lumină, și putere nemaivăzută pentru a merge tot înainte, în cea mai bună variantă a ta. Aia care nu include nicio condiționare și pe care, indiferent de problemele apărute pe parcurs, o simți sincer și real. Dacă nu-i așa, nu se mai cheamă iubire, oricât ai încerca să te minți pe tine și chiar pe cei pe care spui că îi iubești. Tu când te-ai hrănit ultima oară cu adevărat, cu IUBIRE?