Am admirat întotdeauna oamenii direcți, care știu să pună punctul potrivit într-o discuție și care nu se ascund după diferite pretexte dacă au ceva de spus. Asta e o trăsătură de caracter pe care nu o au foarte mulți și care arată nu doar educație, ci și un soi de asumare, care face atât de bine în zilele în care trăim, în care toată lumea laudă pe toată lumea, doar de conveniență.

Un astfel de om direct, despre care o să vă povestesc azi, este apreciata artistă Ileana Șipoteanu. Nu cunoaștem de ani și ani buni, avem prieteni comuni, cercuri de cunoștințe care ne-au adus împreună și am avut ocazia să o văd dincolo de scenă. Ileana nu ezită să spună ce gândește și să-și argumenteze alegerile. Își susține întotdeauna părerile, iar asta este de admirat.

O apreciez, dincolo de această sinceritate debordantă, pentru faptul că nu lasă să se piardă memoria celui care i-a fost stâlp, sprijin și soț, marele compozitor Dumitru Lupu, un melodist prin excelență, un muzician de marcă, de la care am și eu în repertoriu două melodii. Cu propriile forțe, se zbate să-i ducă numele mai departe, să-i promoveze muzica, să-l omagieze și să arate lumii că dragostea lor, care a dat naștere atâtor hituri de neuitat, nu a fost întâmplătoare.

O apreciez pe Ileana pentru educația aleasă pe care i-a oferit-o frumoasei sale fiicei Dumitrana, care nu a călcat la propriu pe urmele părinților ei celebri, dar care face tot artă, fiind implicată cu tot sufletul în industria cinematografică. Dumitrana este un copil aparte, un copil special, care are sensibilitatea părinților săi în suflet și care reușește să demonstreze că prin propriile forțe a devenit un nume important în breaslă.

Trecând la capitolul artistic, Ileana Șipoteanu este unul dintre produsele de succes ale Festivalului de la Mamaia, rampa de lansare a tuturor interpreților de muzică ușoară deloc ușoară înainte de 1989. A fost muză a marelui Dumitru Lupu și cu glasul său cald, aparte, cu vocea lină, are în repertoriu nenumărate șlagăre pe care oamenii le știu și le fredonează, care se difuzează pe radiouri și care sunt o mică parte din industria muzicii ușoare românești.

Mereu elegantă, Ileana este într-o formă de zile mari, arătând cumva că a descoperit un elixir al tinereții. O mai admir pe Ileana pentru spontaneitate și umor, care sunt debordante și care o fac mereu plăcută, mereu spirituală, mereu cu vorbele la ea.

O apreciez pentru că nu se lasă doborâtă de panta descendentă pe care a luat-o arta românească. Ea se luptă, face piese noi, are apariții, este în formă și încearcă să demonstreze că nu trendul este cel care dictează un parcurs demn, ci talentul, anii de muncă, reușitele și tot parcursul armonios.

Până la urmă, generația ei nu mai este neapărat la căutare, dar are substanță și ar trebui urmărită, ascultată și promovată, pentru că acești oameni, așa cum e Ileana și mulți colegi din generația anilor ’80, cântă în continuare, au producții noi, au piese și au un cuvânt și un mesaj de transmis publicului. Desigur, un mesaj decent, calitativ, așa cum le stă bine și așa cum au fost obișnuiți dintotdeauna!

Ileana Șipoteanu este artista pentru care nu există „Nu vreau“, este perseverentă și chiar dacă viața i-a oferit multe încercări, a arătat că este puternică, mergând mai departe cu fruntea sus, învingând orice obstacol ar fi stat în calea fericirii ei.

Pe 22 iulie este ziua ei de naștere și îi doresc ani plini de bucurii, liniște, împăcare cu sine, piese noi, concerte și multe realizări în continuare. Cred că asta-i cea mai bună urare de care are nevoie și cred că Ileana este un bun exemplu pentru oamenii care trec prin greutăți și nu reușesc să le înfrunte! Ea a mers mai departe și iată că azi este mai puternică și mai frumoasă ca niciodată!