Aveam vreo 17 ani, eram la Turda și am înființat un grup de teatru, pe care-l conduceam și alături de care dădeam spectacole speciale la Teatrul „Aureliu Manea” din oraș. Era o atmosferă unică, eram copii, n-aveam griji și ne doream, fiecare dintre noi, să devenim mari, să ajungem cunoscuți.
Acolo, la preselecție, a venit un tânăr, de vreo 14 ani, abil, descurcăreț, cu vorbele la el și cu fler aparte, gata sa intre în trupa noastră. Zis și făcut! Prima oară s-a ocupat de organizare și de prezentare, iar mai apoi, pentru că avea și are un talent deosebit la actorie, a început să joace în piese și să fie parte a grupului nostru. Tânărul respectiv era Rareș Borlea, cunoscut azi ca Raoul, pentru toată lumea.
Ca și mine, Rareș venea dintr-o familie modestă, dar avea suficientă determinare ca să reușească și se preconiza încă de pe atunci că va ajunge cineva. Uite că nu m-am înșelat nici eu și nici el. Anii au făcut ca profesia să i se schimbe și să ajungă artist îndrăgit, compozitor, om de televiziune și poet. Eu rămân mereu uimit de capacitatea lui formidabilă de a rezolva lucruri, de a ajuta, de a strânge în jurul lui, ca în copilărie, forțe întregi care să miște și să facă posibile anumite proiecte.
Duetul său cu Mirabela Dauer, care iată, ține de mai bine de 17 ani, este unul de succes pentru toată țara, lansând împreună patru albume, el fiind omul care a compus pentru diva românilor peste 60 de melodii, unele dintre ele ajungând mari șlagăre.
Rareș este omul pentru care nu există „NU SE POATE“. Face el cumva, se dă de ceasul morții, inovează și găsește rezolvări la orice. Această abilitate nu o au mulți și e mare lucru să ai curajul necesar de a merge până în pânzele albe.
E un prieten de nădejde, un om pe care să te poți baza și care nu înșală niciodată așteptările celor care îl roagă ceva. Sare în ajutor, știe să vorbească vreo șase limbi străine, este într-o permanentă evoluție și are răspunsuri la orice. Este comic și nu și-a pierdut mai deloc din talentul actoricesc, pe care noi, puștanii din grupa de teatru de la Turda, l-am, văzut și l-am apreciat la el.
Dincolo de partea umană, în plan profesional, Raoul a colaborat cu numeroși artiști de la noi, cărora le-a compus piese, are mai multe duete cu artiști de seamă. Unul dintre cele mai reprezentative, dincolo de Mirabela, este cel cu „artista de aur“ a Serbiei, Neda Ukraden, care îi este prietenă și care a văzut în el ceea ce am văzut și noi, ceilalți interpreți care-i cântăm melodiile: sensibilitate, emoție și melodicitate. Pentru că mai toate cântecele scrise de el au acel ceva, un romantism aparte și neapărat un refren pe care să-l poți reține. Eu am vreo două melodii în repertoriu de la el și câteva colinde și de fiecare dată când le cânt publicul reacționează pozitiv.
Rareș scrie și poezie și acum vreo câțiva ani și-a lansat un volum de versuri, clasice, cu mesaj și cu idee. Unde mai pui că e priceput la orice, de la tehnica modernă până la noțiuni de montaj, realizare și regie. Încearcă, la fel ca și mine, să facă față unei industrii care nu dă mari șanse romantismului din muzică, dar care are publicul său, unul elevat, de suflet, care știe să aprecieze calitatea și muzica cu melodie.
Raoul este un prieten care nu caută niciodată mulțumire pentru ce face. De la nimeni. Este un om onest, un ardelean cu cei 7 ani de acasă, pentru care mereu cele mai importante valori vor fi cuvântul dat, seriozitatea, profesionalismul și implicarea, caracteristici fără de care, zic eu, nu poți fi artist! Îl felicit și sunt sigur că mulți ani de acum înainte muzica lui Raoul va fi pe buzele oamenilor.