Sunt omul căruia îi place enorm să râdă. Lumea din jur, anumite situații, tristețile și chiar dramele puternice pot fi salvate cu un strop de umor. Și cred că nu e nici greu și nici imposibil să fim pozitivi, veseli și să privim la ce trăim ca și cum am mai pune permanent o fisă în tonomatul cu seninătate. Eu unul așa mi-am construit viața până acum și așa o voi face și de acum înainte.

Nu mă las înfrânt de nicio suferință. Am momente în care parcă aș renunța la muzică, la ce fac, momente în care e greu și n-aș vrea să mă ridic din pat și să-mi onorez anumite angajamente. Dar îmi dau seama că viața e oricum scurtă și trebuie profitat de ea din plin. Și mă mobilizez.

Să știți că nu sunt un om perfect, așa cum nimeni nu e. Dacă ar fi să schițez singur un profil la o întrebare rapidă despre mine, aș spune că sunt foarte impulsiv, nerăbdător, fără prea multă tihnă și mereu gata de o nouă provocare. Toate acestea pot fi un avantaj, dar uneori pot să reprezinte și un punct în minus, pentru că nu întotdeauna sunt soluția unei probleme.

De asta eu prefer de multe ori să ascult sfaturile celor din jur și îmi dau seama și învăț că acea cheie care poate aduce ce-mi doresc este de fapt la cei care-mi deschid ochii, mă temperează și mă fac să o văd. De asta e important să ne uităm la cei de lângă noi, fără să judecăm, acceptând mereu și alte păreri. Iar dacă vă luați după mine, încercați să vedeți că o astfel de metodă poate da rezultate pe termen lung.

Apoi eu sunt artistul care n-are „viteză manuală”, care merge pe „pilot automat”. Consider că în vremurile acestea, în care lumea e avidă de nou, trebuie să țin pasul, trebuie să fiu în anumite locuri, trebuie să inovez, în felul meu, cu ce îmi place și să surprind. Dar asta nu ține numai de profesia mea și de zona artistică. Dacă mai mulți am aplica acest principiu, am mai scăpa de blazați și n-ar mai fi atâta invidie prin jur, pentru că oamenii și-ar canaliza energia ca să evolueze, nu ca să-i comenteze pe alții și să considere că orice face bine altcineva e doar o consecință a unui noroc. Nu, deloc. Binele se construiește, se muncește, se sădește, iar mai apoi i se culeg roadele.

Eu trec prin filtrul rațiunii orice zic. Nimic nu las la voia întâmplării. Fac asta pentru că mi se pare că înainte de a da sfaturi altora, trebuie să le aplic eu. Iar dacă nu le aplic, atunci mai bine îmi văd de treabă, stau în banca mea și nu comentez. Spre exemplu, nu voi zice niciodată cuiva să slăbească sau să facă mai mult sport. Nu voi da lecții despre familie sau despre ceva ce nu știu să fac. Îmi cunosc limitele, mi le recunosc, mă mândresc cu ele, asta pentru că e omenește să avem limite și să încercăm, în toată viața, măcar 1%, să ni le depășim.

Cred că dacă tu, cititorule, te uiți la mine, onest, vei vedea un om care se spetește, dar care nu arată asta, pentru că face fix ce îi place. Vei vedea un om cu bunătate și altruism, cu seninătate și cu o mare lipsă de înverșunare în absolut tot ce întreprinde. Viața mi-a dat mai multe șuturi și am învățat din ele că oricând, de sus, poți ajunge jos, iar drumul înapoi e mult mai greu și mai complicat. Astfel, uitându-te la mine, o să vezi un om care spune ce gândește, gândind mereu la ce și cum spune! Vei vedea seriozitate și, zic eu, multă seninătate, pe care n-ar fi rău să o aduci și în viața ta! Ca să fie bine!