Mulți mă întreabă cum percep eu cei 30 de ani care au trecut de la lansarea mea oficială în spațiul audio-vizual românesc, în 1993, la Festivalul de la Mamaia, la secțiunea de Interpretare și la recitaluri, în medalionul dedicat compozitorului George Grigoriu. Răspunsul e tare simplu: nu-i percep!

Nu cred că a fost o perioadă pe care să o parcurg conștient, neapărat numărând și adunând. Timpul a trecut firesc, eu am crescut, am încercat multe stiluri, am avut multe etape și azi am ajuns la această maturitate artistică care mi-e tare dragă și care-mi permite să mă joc, să abordez multe genuri, să fac producții impresionante la săli mari și să le arăt cârcotașilor că forța artistică și longevitatea stau în primul rând în seriozitate și implicare.

Mai apoi aș spune că e multă muncă în spate. Eu sunt artistul invidiat, comentat, tocat de mulți colegi. Sunt conștient de asta și nu mă deranjează neapărat, pentru că pot înțelege frustrările sau vanitățile oamenilor, chiar și invidia, dacă nu-i construită cu scopul de a face rău.

Dar spun asta pentru că știu că nimic nu e justificat. Nu poți invidia pe cineva dacă nu faci ca el, dacă nu muncești, nu investești, nu-ți alegi oamenii potriviți în jurul tău, nu ai grijă de imagine, nu ești mereu în priză, cu noutăți, încercând să ții pasul cu lumea în care trăim, dar fără să-ți știrbești din stil și din ceea ce ți-e drag să faci. Așa e în cazul meu. Eu muncesc mult și așa am făcut de 30 de ani.

Poate mai mult decât alții, pentru că mi s-au închis multe uși. Nici azi, spre exemplu, muzica mea, variată, pe diverse stiluri, nu e difuzată la radio și cu toată modestia spun, din aproape 650 de cântece în repertoriu, tot am eu câteva care s-ar preta oriunde, cu versuri, cu mesaj, cu linie melodică, sound modern, orchestrații. Dar asta nu mă afectează, pentru că uite, nedifuzat fiind din alegerile unora, eu umplu Sala Palatului și fac, de vreo 5 ani, producții mari, concerte-eveniment, de peste 3 ore, în care pot fi eu pe deplin.

30 de ani de carieră înseamnă amintiri multe, înseamnă un bagaj impresionant de stări, de amintiri, de etape, de concerte, de drumuri, de experiență într-un cuvânt. M-am menținut pentru că am avut puterea de a spune NU, pentru că am spus DA când a fost cazul, pentru că mi-am văzut de treabă.

Pentru mine arta e sens, orice latură ar avea ea. În fața camerelor, deși emoționat, sunt ca peștele în apă, sunt relaxat și mi-e drag să fac această profesie, știind că nu o fac doar pentru mine neapărat, ci și pentru oameni, pentru cei care apreciază și iubesc ce fac, cărora mă adresez. 30 de ani înseamnă multe lupte duse, războaie câștigate sau pierdute. Secrete ale acestei longevități nu am.

Am trudit cu sânge pentru tot ce sunt, am fost temeinic, implicat, serios, punctual, rațional, am învățat din greșelile tinereții, făcute fără cap, am respectat publicul și acesta de pe urmă m-a adus unde sunt.

Eu nu oblig pe nimeni să mă placă. Și uite că de atâția ani oamenii îmi sunt aproape. Și voi celebra acești 30 de ani anul acesta, cu mare fast. Am început cu primul mare concert, la Chișinău, pe 11 iunie, la Teatrul Verde, în aer liber, unde peste 5.000 de spectatori au dansat cu mine și s-au bucurat de un show pe cinste.

La București voi celebra pe 30 noiembrie, la Sala Palatului, de la ora 19:00, cu multe surprize și momente unice, invitați speciali și energie. Bilete găsiți pe proticket.ro, ticketstore.ro și la casa de bilete a Sălii Palatului.

Cum mă simt eu? Eu nu-mi dau vârsta, nu știu când și cum au trecut și credeți-mă, sunt gata să-i dublez, am forță să fac lucruri admirabile și decente în continuare, cu orice risc. Mulțumesc că-mi sunteți aproape!