Mi-e teamă uneori de reacțiile mele, de impulsurile pe care le pot avea, de cum aș putea fi în momente extreme. Nu sunt un om impulsiv și mi-am educat răbdarea în timp, dar anumite lucruri pe lumea asta nu avem cum să le controlăm. V-am spus de asta pentru că azi vreau să vă vorbesc despre schimbare.

Consider că nu-i imposibil, indiferent de vârstă, de moment, de educație, de felul nostru de-a fi sau de convingeri, să ne schimbăm. Nu ca pe o corvoadă, ca pe un capitol care intră la impuse și pe care-l facem doar ca să dăm bine în fața cuiva. Nu, eu vorbesc de acea schimbare lentă, dar fundamentală, prin care ne autoeducăm, prin care devenim mai buni sau cel puțin ne dorim asta, prin care suntem mai cumpătați, mai răbdători și acceptăm mai ușor anumite situații.

Schimbarea oamenilor după o anumită vârstă pare o utopie. Pare un principiu care se regăsește doar în cărți și pe care nu-l vezi în lumea reală. Dar nu-i așa! O să vă dau exemplul cel mai bun, pe-al meu. Eu m-am schimbat mult în ultimii zece ani. Am devenit mai senzitiv, mai empatic, mi-am educat răbdarea, am avut dorința de a evolua, am căutat, am citit, am vrut să devin un alt eu.

Apoi am încercat să mă schimb cu privire la anumite hotărâri și păreri pe care nimeni nu mi le scotea din cap, referitoare la mâncare, culturi, episoade sau preferințe artistice. Și mi-am dat seama astfel că atunci când ai așteptări de la alții, tu trebuie să fii primul care face ceva în acest sens, pe principiul vorbei celebre care spune că noi suntem schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

Am învățat să nu mai judec. Nu-mi pasă de capra vecinului și oricât de tentantă ar fi uneori bârfa, nu o exercit, pentru că pur și simplu nu-mi pasă de altcineva. Iar astea au fost schimbări pe care nu mi-a fost neapărat greu să le fac la mine.

Am fost deschis, mi-a păsat și mi-am demonstrat cumva că noi oamenii nu mai suntem acele maimuțe setate să vadă sau să gândească primar, în anumite precepte. Suntem evoluați și avem capacitatea de a decide singuri, dar nu înainte de a vedea toate datele problemei. Asta e o mare hibă. Că oamenii se aruncă înainte la verdicte, fără a gusta, a vedea, a ști și mai ales a asculta, pentru a putea lua o decizie corectă, la modul general, cu privire la absolut orice.

Eu nu am sfaturi despre cum să se schimbe cineva. Poate că unii nu vor sau poate că binele meu nu e și binele altuia. Dar sigur nu e imposibil și mai știu că viața e tare faină atunci când o vezi mai relaxat, mai puțin înverșunat. Împlinirea nu stă deloc în înverșunare, ea este ceva mult mai personal și mai intim decât își imaginează, total eronat, foarte mulți dintre cei din jurul nostru, mai mult sau mai puțin avizați să facă asta la un moment dat!

Așadar, de la tine pornește schimbarea. Lasă fricile deoparte și uită de impulsuri, de dorința de răzbunare și chiar de tot ce știi. Ascultă mult, citește ce trebuie și educă spiritul. Mai apoi vei vedea că ești mai indulgent cu toți și toate și chiar mult mai rațional.

Eu unul am înțeles că schimbarea aceasta treptată a mea în plan uman mi-a făcut bine, am muncit altfel, am creat altfel și am înțeles că mereu sunt gata să aflu ceva nou, fără respingere, gata de a filtra și de a deveni, în cele din urmă, așa cum spune o altă zicală celebră, cea mai bună variantă a mea, indiferent de orice!

Nu știu dacă vreți să vă schimbați, dar dacă da, dați o raită prin suflet și lăsați mintea deschisă! Va fi bine!