Am auzit cu toţii de Găeşti atunci când nu se găseau frigidere, şi salvarea era la fabrica din micul orăşel. Ei făceau şi mari, şi mici, şi lăzi uriaşe, unde românaşul nostru congela tot ce reuşea să găsească de-ale gurii, ce puteau fi păstrate până la Revelion. Să nu credeţi însă că tot românul avea frigider. Unii, săracii, strângeau bani ani întregi şi mai aşteptau alţi ani să facă rost de râvnitul frigider. A dat Dumnezeu şi am scăpat de alergătura veșnică după orice obiect casnic care uşurează viaţa doamnelor. Azi, bani să ai, că restul... V-am spus toate acestea doar pentru a vă reaminti de preţiosul orăşel Găeşti. Povestea mea este alta. La Găeşti, săptămâna trecută, a avut loc a 14-a ediţie a Festivalului de Umor Popular „Povestea vorbei”, care are o istorie de aproape 50 de ani. A fost un regal. S-a început cu o paradă spectaculoasă a Teatrului Masca, etalându-se figuri uriaşe pe catalige, cu capete comice, inspirate din poveştile populare. Ei au defilat prin tot oraşul. Apoi a început concursul. S-au prezentat echipe din multe oraşe ale ţării şi tineri independenţi, care au prezentat monologuri umoristice diverse. Cel mai mult m-au impresionat cele două echipe de ţărani autentici, care au avut un firesc extraordinar, jucând, în grai ardelenesc, poveşti ale satului, încheiate cu o morală sănătoasă. Titlul proiectului lor se chema „Dor someşan”, şi ei sunt dintr-un sat de lângă Bistriţa (foto 1). Au fost echipe de la Școala de Poliţie, formate din tineri moderni, frumoşi şi muzicali. Făgăraşul a venit cu proiectul „Experiment” - câţiva domni puşi pe joacă, al căror umor inteligent şi relaxat a stârnit multe aplauze. Sibiul s-a prezentat cu un soi de brigadă umoristică, plină de spirit. Am reţinut în mod special un tânăr care mi-a adus aminte de Nea Mărin, deosebit de talentat şi plin de convingere, Tudor Andrei, din Mioveni (foto 2). Eforie a avut un reprezentant excepţional. Premiul întâi a revenit unui domn cu barbă de nea şi alură de înţelept, care a prezentat un monolog „à la Tănase” plin de haz, gustat de toată lumea, mai ales pentru aluziile sale politice usturătoare. Domnul acesta, pe nume Constantin Tiron (foto 3), a demonstrat că umorul adevărat este inteligent şi curat. Toţi interpreţii s-au bucurat de mare succes şi au încheiat spectacolul în urale. Casa de Cultură „Dumitru Staicu” se mândreşte cu o echipă de umor foarte bună şi, de asemenea, cu un ansamblu de cântece şi dansuri, „Sânzienele”, înfiinţat în 2009 şi care a dus faima folclorului nostru şi peste hotare. O menţiune specială eu i-aş acorda doamnei director Stroiescu Constanţa, o persoană deosebită, cu pasiune şi dragoste de teatru.
