Am petrecut două luni pe malul mării fără să am nicio grijă. Călduri mari, vântul mai moale sau mai puternic şi marea, această forţă uriaşă care m-a privit uneori cu drag, alteori furioasă, dar mereu fenomenal de frumoasă. A fost pentru mine extraordinară. Dar uite că e vremea să mă întorc la treabă şi privesc în jur cu tristeţe, căci până la urmă nu voi mai avea timp să mă întorc. Trandafirii sunt încă frumoşi, Trompetele Neamţului sunt pline de flori, doar bucsăii au fost devoraţi de omizi, cu tot efortul nostru de a-i salva, dar plaja este pustie (foto 1). Via care ne-a asigurat umbră pe terasă toată vara e încă puternică, deoarece va coace abia în octombrie. Nici nu ştiu ce gust are vinul din strugurii ei, pentru că n-am timp s-o culeg şi, de obicei, doar credinciosul nostru Fidot îl foloseşte cu măsură. O să-mi fie foarte dor de zilele petrecute alături de prietenele mele Micky (foto 2) şi Eti (foto 3), de serile noastre de şuetă relaxată, pline de poveşti, de amintiri, glume, visuri, proiecte. Pe Micky o cunosc de 45 de ani, mi-a fost colegă la Teatrul de Comedie, ne-am apropiat mult, iar într-o zi ea s-a căsătorit în Suedia. Şi-a construit un Teatru în Suedia, dar legătura dintre noi n-a dispărut, şi când şi-a pierdut soţul s-a întors acasă şi am constatat că am rămas la fel de apropiate. Eti şi-a petrecut 34 de ani din viaţă în Germania, ca programatoare de software. Când a ieşit la pensie, s-a întors acasă fără regret. Se pare că legătura cu locul în care te-ai născut nu dispare niciodată. Uite cum ne-am întâlnit toate trei şi ne simţim minunat împreună. A venit iată toamna şi mă cheamă datoria spre teatrul meu, spre spectacolele ce trebuie să le reiau la Teatrul „Constantin Tănase” la care vă invit. Gândul mă duce la cele viitoare, pentru că anul acesta mă aşteaptă datorii serioase, care cer efort şi putere de concentrare. Voi împlini 80 de ani şi va trebui să dovedesc că sunt capabilă încă să apar în faţa Dumneavoastră, sper încă multă vreme.