Iaşi - 7 martie 2016. Propunerea unui turneu în Moldova venise mai de multă vreme, dar perioada am bătut-o în cuie între 6 şi 10 martie: Focşani, Iaşi, Suceava, Bacău şi Braşov. Nu am mai fost prin ţară cam de multă vreme şi, sincer vă spun, m-am bucurat. Publicul din oraşele de provincie are o stare de spirit aparte, un fel de aşteptare cu emoţie a spectacolelor din Bucureşti. Pe urmă, a fost atâta vâlvă cu sărbătorirea celor 80 de ani ai mei şi erau poate chiar nerăbdători să-mi spună „La mulţi ani!” (foto 1). Nu vreau să mă laud, dar relaţiile mele cu publicul din Iaşi sunt foarte vechi şi foarte calde. Oraşul acesta are o viaţă culturală foarte bogată, un teatru naţional cu o istorie remarcabilă şi a fost întotdeauna leagăn pentru cei mai mulţi cărturari ai României. Vă daţi seama deci că are şi un public pregătit, al cărui verdict noi îl aşteptăm cu emoţie. Am intrat în Iaşi cu inima deschisă într-o zi cu soare, întâmpinaţi de strălucirea cupolelor nenumăratelor lăcaşuri sfinte, am admirat clădirea Palatului Culturii (foto 2), în sfârşit recondiţionat cu albul său strălucitor, şi chiar dacă teii lipsesc acum din prostia unora, merişorii ne aşteptau plini de milioane de flori albe. Am jucat la Teatrul Naţional, am revăzut cortina superbă pictată din anul 1894 (foto 3), una dintre cele trei din Europa care mai există. Ea reprezintă evoluţia vieţii şi e pictată pe pânză, de aceea necesită condiţii de păstrare speciale. Sala este superbă, clasică, având cele trei rânduri de balcoane ce nu se mai găsesc decât la foarte vechile clădiri de teatru. Aplauze, flori, vorbe frumoase, un hotel elegant şi o masă gustoasă stropită cu Cabernet. A doua zi, o vizită la televiziune cu interviuri cuprinzătoare. Totul a fost un regal. O să ne fie dor de Iaşi, dar sperăm să-l vizităm mai des.