Numele de Buru este neobișnuit. Este numele nepoatei mele, și a apărut datorită faptului că fetița era foarte timidă și nu vorbea decât cu mama și cu tatăl său, eu, bunica, nu eram prea des „accesată”. Să-i spun mutulică era prea urât, și atunci am botezat-o pe micuţa mea sălbăticiune Buru, venită probabil de undeva din Africa, și așa a rămas. S-a „deschis” foarte târziu. La școală a fost eminentă și la facultate a luat trei premii naționale pentru regie de film. Dacă mă întrebați pe mine, nu aveam prea multe așteptări până când un profesor de-al ei mi-a spus: „Voi nu vă cunoașteți copilul”. Adevărat, ea vorbea puțin și eu eram foarte ocupată. Anii au trecut, are peste 30 de ani, și s-a căsătorit în Germania cu un tenisman tot de origine română. Acum, totul este foarte bine, deși la început distanța dintre noi m-a speriat. Soacra ei o consideră un înger venit în familie, iar în curând în casa noastră va apărea şi un băiețel, deoarece Buru este însărcinată în luna a şaptea (foto 1). Toate acestea m-au făcut să-mi petrec Sărbătorile de Paști la Nürenberg. Știți doar câți români au plecat, pe vremuri, în RFG, în speranța unor zile mai bune. Acolo ei și-au păstrat obiceiurile noastre. Au o biserică mică (foto 2), pictată în întregime, un preot tânăr și dăruit comunității, deci Sărbătorile Pascale au decurs după tipicul de acasă. Copii, tineri şi adulți au participat cu toții la Slujba de Înviere. După aceea, ne-am întors în apartamentul copiilor. Buru și Daniel, cu fiica mea, Doina, și cu soacra, tot Doina (foto 3), am ciocnit ouă roșii, am mâncat friptură de miel și cozonac stropit cu Cabernet românesc.

Despre orașul superb în care locuiește azi Buru am să vă povestesc când voi fi, în iulie, la festivalul românesc, care are loc anual, și nu mai departe de anul trecut a avut 11.000 de spectatori. Atunci îl voi purta în brațe și pe strănepotul meu.