Nu este cea pe care o știți cu toții, cea de dinaintea Paștelui, este săptămâna aceasta din concediul meu, când am adunat laolaltă mai mulți dintre cei pe care-i iubesc. Și-a făcut timp și fiica mea cea mereu ocupată, gospodină, profesoară și aplecată mereu pe computer, să vină pe litoral. Nu prea mare iubitoare de soare, Doina mea iubește însă apa și înotul, așa că jarul din aer se compensează. A venit și pentru că acum cuscra ei, cum spunem noi, românii, tot Doina, a aterizat direct din Germania ca să facă o cură de mare. Familia noastră este foarte unită, și soacra nepoatei mele este o minune de om. Ne înțelegem din priviri, gândim la fel și ne dorim la fel ca dragii noştri copii să fie fericiți. Oricât am visat să facem siluetă în vara aceasta, nu prea reușim, deoarece dorim să ne demonstrăm una celeilalte calitățile de… bucătar! Unde mai pui că ni s-a alăturat și prietena mea Micky, cea mai mare specialistă din trupă în mâncăruri exotice rar întâlnite. Vecina mea Eti, căreia eu îi spun „nemţoaica”, pentru că a stat mulți ani în Germania, dar, de fapt, este get-beget ploieșteancă, a adus-o la mare pe nepoțica sa Frederica. Sigur că ne vizităm zilnic când se fac echipe de înot, pentru că „mica sirenă” ar sta tot timpul sub apă. Suntem, e drept, cam multe doamne, pentru că o mai avem pe Monica, o prietenă care ascultă muzică de Bach și se alătura mai rar la bârfa noastră obișnuită. Ca plictiseala să nu ne cuprindă, avem cu noi încă un prieten, Horea, care ne impune o personalitate masculină superinformată și inteligentă, de care ținem seamă… din când în când... Micile sale ședințe de psihanaliză, pe care le ascultăm cu atenție, ne fac plăcere, căci un bărbat deștept între atâtea femei gureșe impune respect. Timpul trece repede, și în curând grupul nostru se va împrăștia. Vor veni alții cărora ne vom strădui să le facem o ședere plăcută. Îl aștept cu emoție pe strănepotul meu, Damian, care în august împlinește două luni și va face cunoștință cu Marea Neagră. Doamne-ajută!