În mijloc de vacanță, Steluţo, fă-ți bagajele și întinde-o la drum! Unde? La capătul țării sau, cum spune românul, unde se agață harta în cui. Pe lângă Săveni, dacă mai ai putere, la 15 km ajungi în Ucraina. Eu nu mă sperii ușor, sunt învățată. Toată viața mea am călătorit dintr-un loc în altul ca să fiu prezentă la timp, să-mi fac meseria și să-mi câștig un trăi mai bun. Primul gând a fost cum ajung acolo? Tot trenul, săracul, e cel mai sigur și cel mai comod. Duminică, în ajun de Sfântă Mărie, peste tot în țară s-au organizat spectacole, acțiuni de premiere a oamenilor harnici, a căsătoriilor longevive, a rezultatelor excelente la locul de muncă. Despre asta era vorba și unde am fost eu. Spectacolul anunțat era mare, cu artiști care, la ora aceea de vacanță, erau împărțiți în toate colțurile țării. Eu m-am urcat în tren la Mangalia, și la 9:00 dimineața eram la Botoșani. Până în satul Stăuceni mai era o aruncătură de băț, iar manifestarea avea loc la ora 17:00. Pe un tăpșan înclinat, pe care iarba devenise un covor gros de gazon, era instalată o scenă cu toate îndemânările necesare (foto 1). În fața ei, pe o suprafață cam de 1.000 mp, erau un aranjament frumos de mese cu umbrele și o mare de spectatori veseli și fericiți. A început întâi o slujbă frumoasă ținută de trei preoți tineri. Pe urmă au fost premiate mai multe familii ale satului care împlineau mulți ani de vechime în căsnicie și se numărau printre cei mai de seamă gospodari ai comunei. Pe mese se aflau multe bunătăți, de la sarmale în foi de varză și foi de viţă, friptură de porc și de mistreț și, ca încheiere, felii mari de cozonac cu risipă de nucă. Ne-am ospătat și noi, dar cu măsură, deoarece urma un spectacol care a durat cam trei ore. Doar întunericul ne-a îndrumat spre casă. Eu m-am bucurat că m-am întâlnit cu Mirabela (foto 2), pe care n-o mai văzusem de mult timp și care încă o dată mi-a demonstrat ce minunată este. Au mai fost invitați Vasile Murariu și Vali Fătu, Bianca Sârbu, Alexandru Arșinel (foto 3), echipe de dansuri excepționale și cântăreți de muzică populară din împrejur. Seara s-a lăsat liniștită peste poiană, iar noi am mai bodogănit la hotel o vreme. A doua zi în zori ne-am așternut la un drum lung, și la 9:00 seara eram din nou la 2 Mai. Dacă eram obosită? Probabil că da, însă satisfacția că mi-am îndeplinit misiunea a depăşit prețul efortului. Doamne ajută să mai pot face astfel de escapade!