E clar pentru mine că, atunci când călătorești în străinătate, oricât de conștiincios ai fi, chiar și a treia sau a patra oară descoperi lucruri noi. Dumnezeu pe mine m-a ajutat să călătoresc foarte mult. Am văzut cele cinci continente și majoritatea celor mai vestite capitale. Săptămâna trecută, cu o echipă de 30 de artiști, am poposit, cu spectacolul „Ole, Spania!”, în această peninsulă însorită. Este știut faptul că Barcelona, orașul în care am aterizat, este de o rară frumuseţe. La poalele Muntelui Montserrat pornești cu telefericul până la mănăstirea vestită din vârful lui. Apoi continui pe o lungă alee străjuită de statui din marmură cu teme biblice, de unde vei vedea în depărtare marea cea mare. Am revăzut pentru a cincea oară Sagrada Familia, care încă nu și-a găsit finalizarea, dar în continuare este înconjurată de interminabile cozi de vizitatori. Pe cei care n-au fost niciodată îi sfătuiesc să meargă pe drumul creaţiilor lui Gaudi, casele frumoase, Parcul Güell, placat în faianță colorată și multe alte minuni.

Din păcate, timpul de data aceasta a fost scurt pentru colegii mei. A trebuit să plecăm spre Zaragoza, pentru că a doua zi aveam spectacol (foto 1). În acest oraș ne așteptau alte minunății. Civilizația veche de sute de ani a lăsat în peninsula iberică urme adânci, indestructibile, concretizate în mii de vestigii. Orașul este invadat de prezența arhitecturii maure, cu zidurile colorate în roșu de cărămidă, care le păstrează curate și frumoase. În piața centrală Del Pilar se ridică o catedrală uriașă, cu vitralii fenomenale. În interior te primește o atmosferă copleșitoare, de frumuseţe. În sunetele unei orgi uriașe, oamenii se roagă în cele câteva altare cu pereți filigranaţi în lemn sau în marmură. De jur-împrejur, sculpturi minunate, goblenuri vechi de sute de ani şi picturi. În fața acestei catedrale uriașe. la 12 octombrie în fiecare an, are loc o mare sărbătoare națională. Din toate colțurile Spaniei, îmbrăcați în costume naționale, spaniolii vin încărcați cu flori și le depun ca ofrandă până când se naște aici un munte de flori (foto 2). N-am stat decât o zi la Zaragoza, am avut 700 de spectatori care ne-au aplaudat frenetic în picioare. A doua zi am plecat la Madrid. Frumoasă e Spania!