A venit şi la mine Iepuraşul. Frumoasă tradiţie, încărcată de dragoste. Mie, el mi-a adus o mare bucurie: pe strănepotul meu de 10 luni, Damian, venit cu avionul din Germania. N-aş fi crezut, eu, care n-am născut, că pot să simt o asemenea fericire. Cu ochii larg deschişi, curioşi, mogâldeaţa m-a cercetat îndelung şi apoi mi-a zâmbit. Mi s-a umplut inima de dragoste şi am stat să-l privesc şi eu cum merge printre noi ca un titirez, desigur, încă în patru lăbuţe, şi cum se opreşte brusc să ne arate ce viteaz este el. Ce-o fi în căpşorul lui când ne vede pe toţi, căci ne-am adunat toată familia, urmărindu-l râzând, făcându-i semne, încurajându-l şi aplaudându-l? Orice ar gândi, nu poate să nu constate dragostea imensă care-l înconjoară. Am înţeles şi eu devotamentul şi tandreţea, uneori exagerate, ale bunicilor, care sunt mai îngăduitori cu nepoţii şi dispuşi oricând la sacrificii. M-am bucurat şi mai mult când am văzut cum ambii părinţi sunt grijulii şi nu-l pierd din ochi nicio clipă. Nu-i de mirare, având în faţă o asemenea minune. Încă o dată mi-am amintit cu câtă indiferenţă unii oameni îşi tratează copiii. Cât de crud poţi să fii ca să faci să sufere puiul acela de om, care nu înţelege încă lumea din jur? De ce vrei să-ţi verşi ura şi neputinţa peste frageda fiinţă care te priveşte cu ochi înlăcrimaţi? Îi detest pe cei care nu ocrotesc copiii. Venirea lui Damian şi a copiilor noştri, Daniel şi Buru, mi-a făcut sărbătoarea Paştelui mai frumoasă. Desigur, îi văd mai rar, căci ei locuiesc în Germania, şi atunci revederea a fost cu adevărat minunată. Familia îţi dă puterea să trăieşti, să crezi în viitor şi să-ţi doreşti să-i faci pe cei din jur fericiţi. Armonia în familie cred că este chezăşia succesului în viaţă.