Mai stau pe acasă şi scotocesc prin amintiri, căutând şi bune, şi rele, şi constat de câte bucurii am avut parte. Una dintre ele a fost întâlnirea de-a lungul anilor cu oameni de elită, cu artişti deosebiţi, care au uimit o lume întreagă cu harul lor. Plecările în străinătate şi spectacolele venite în vizită la noi au fost un prilej de a cunoaşte, de a admira şi, în ultimă instanţă, de a învăţa de la asemenea artişti. În 1967 am cunoscut-o la Braşov pe Rika Zarai (foto 1), o cântăreaţă de marcă, o femeie frumoasă, cu personalitate puternică, glas profund şi senzual, care juca publicul pe degete.

Îţi dădea senzaţia că n-are teamă de nimeni şi de nimic, dar eu am ghicit - şi apoi ea însăşi mi-a mărturisit - ce emoţie a cuprins-o când a apărut în faţa celor 600 de braşoveni. Mai târziu m-am întâlnit pe scenă cu Rita Pavone (foto 2), o bucăţică de femeie cu temperament cât pentru o sută. Era însărcinată şi show-ul său dura 40 de minute. A făcut bis, a făcut „tris”, ieşea din scenă cu sufletul la gură şi, după ce expira adânc, reintra în scenă de parcă până atunci ar fi stat la taclale. Talent, voinţă, respect faţă de public, şi toate la un loc o făceau să nu se mai sperie de nimic. Cât despre Bobby Solo (foto 3), hitul său „Una lacrima sul viso” v-a bucurat şi dumneavoastră sufletul în anii ’60-’70. Muzica sa era tandră, romantică, plină de dragoste, căci pentru dragoste cânta. Era greu de urmărit pe vremea aceea parcursul unui artist de peste hotare, deci nu mai ştiu cum a evoluat, dar dulceaţa glasului său n-o s-o uit niciodată. V-am vorbit doar despre aceşti trei pentru că am autografele lor şi pentru că i-am cunoscut îndeaproape. Personajul Ritei Pavone mi-a inspirat o apariţie într-un spectacol de Revelion pe care poate şi dum- neavoastră aţi văzut-o şi aţi apreciat-o, celebra scenă a strănutului. Viaţa e formată din multe amintiri, iar eu am avut norocul să fi adunat de-a lungul ei multe momente extraordinare.