Miercuri, 31 mai, a fost pentru mine o mare sărbătoare. Majoritatea dintre dumneavoastră știţi că eu am făcut liceul şi apoi, după facultate, am jucat trei ani la Braşov. Oraş frumos, stabil, bogat, cu licee, facultăţi şi teatre, cu o viaţă culturală densă. Aici am terminat Liceul „Principesa Elena”, instituție de tradiție, cu profesori valoroşi. La Braşov am citit toată Biblioteca Centrală, aici mi-am format caracterul, aici m-am îndrăgostit de teatru. Eram un copil sărac, venit de pe meleaguri basarabene, dar nu m-a speriat niciodată foamea, căci aveam o mamă puternică şi care m-a învăţat să nu privesc decât partea frumoasă a vieţii. Ei bine, miercuri, 31 mai, am avut o zi de sărbătoare. Primăria oraşului Braşov mi-a înmânat Diploma de „Cetăţean de Onoare al orașului Braşov”, în semn de recunoaştere pentru întreaga activitate. Ce poate fi mai frumos?

Această diplomă m-a onorat, mi-a umplut sufletul de bucurie. La ora 15:00 a zilei, în sala de consiliu a frumoasei primării, o clădire veche, superbă, s-a adunat întregul consiliu, în frunte cu primarul George Scripcaru (foto 1) şi cu viceprimarul Costel Mihai (foto 2). Colectivul m-a primit cu aplauze şi cu iubire în ochi, cu un buchet superb de flori (foto 3) și cuvinte de laudă care, la un loc, au împlinit un eveniment impresionant. Am ajuns la o vârstă la care bunurile materiale nu mai sunt chiar atât de importante, dar aprecierea celor din jur este minunată. Ai conştiinţa că anii nu au trecut fără rost, că acolo, pe scenă, cuvântul tău a fost ascultat, a ajuns în sufletul spectatorilor, dând roade. Spun roade pentru că teatrul este ca o şcoală care înnobilează sufletele, alungă durerile şi aduce speranţa în clipele de cumpănă. Sunt fericită că munca mea a folosit oamenilor şi, iată, este recunoscută.