Acum două săptămâni, strănepotul meu a împlinit 1 an! O minune! Cadoul cel mai important pe care l-a primit a fost botezul mării. Iubeşte apa, şi încă de foarte mic a fost dus la piscină. Numai biata maică-sa ştie câte călcâiaşe s-au căţărat pe faţa sa şi câte ţipete de bucurie i-au străpuns urechile. Noroc că Buru, nepoata mea, este răbdătoare, blândă, şi băieţelul acesta o face fericită. Damian a fost înconjurat în această vacanţă de multă iubire. Abia a început să meargă de trei săptămâni, şi deja o ia la fugă, de ţi-e greu să-l prinzi din urmă. Gângureşte tot timpul şi se vede că arde de nerăbdare să comunice cu cei din jur. Desigur, nu mai este mult timp până când ne va ameţi cu vorbele.

Să ne trăiască! În general, am avut zece zile de distracţie. Buru are o prietenă, Smaranda, încă din copilărie. Sunt legate printr-o deosebită încredere şi tandreţe, ca dovadă că i-a luat exemplul şi n-au trecut decât câteva luni de la naşterea lui Damian că a dat naştere şi ea unui băieţel frumos, pe care l-au botezat Amza. Părinţii, Zori şi Smaranda, i-au luat lui Amza un tovarăş de joacă, pe Vlaicu, un câine negru inteligent şi voinic, care iubeşte copiii. Am petrecut împreună o vacanţă minunată cu aceşti copii frumoşi şi ne-am bucurat de fericirea lor. Eu toată viaţa mea am fost pacifistă. Mă încântă atunci când în jurul meu există înţelegere şi iubire. Să priveşti în zilele noastre tineri care trăiesc în armonie este chiar o bucurie. Buru a plecat cu Damian la ea acasă, la Nüremberg, dar peste o lună va veni din nou cu soţul său, Daniel, pe litoral, când sper că cel mic mă va striga pe nume. Copiii sunt o imensă bucurie în sufletele noastre. Le urmăreşti evoluţia şi te lasă uimit cât de repede mica vietate face cunoştinţă cu viaţa. Îi aştept pe nepoţii mei cu nerăbdare ca să le pregătesc şederea la 2 Mai, să-i îmbii cu bunătăţi, să vorbim în tihnă despre viitorul lor. Vor veni împreună cu Doina, cuscra mea, o femeie minunată, pe care o iubesc şi pentru că o adoră pe nepoata mea Buru.